„Emiterea pripită a OUG nr. 94/2014 aduce doar derută în învățământul profesional”
Așa cum ne-au obișnuit deja, guvernanții actuali au emis, în mare grabă și în secret, în penultima zi a anului 2014 încă o ordonanță de urgență care aduce modificări Legii educației naționale nr. 1/2011, fără consultări, în prealabil. Mai mult, Guvernul iar nu a dat prilej dezbaterilor asupra acestor modificări aduse asupra Legii educației naționale în Parlament, care este „unica autoritate legiuitoare a țării”, conform Constituției României.
Dar PSD a evitat dezbaterea în Camera Deputaților, în comisii și în plen și a proiectului de lege de adoptare a acestei OUG, reușind să evite punerea pe ordinea de zi a actului normativ. Fără dezbatere, prin adoptare tacită, va ajunge la Senat, unde presupun că va sta în sertar mult și bine, în timp ce OUG nr. 94/2014 își va aplica efectele așa cum a fost elaborată de guvernanți.
OUG nr. 94/2014, care legiferează introducerea unei forme suplimentare de învățământ profesional după o perioadă de doar doi ani și jumătate de la reinstituirea învățământului profesional ca atare, va produce confuzie atât în rândul agenților economici, cât și în rândul elevilor și al părinților. În ultimii ani, învățământul profesional a început să devină atractiv și să trezească tot mai mult interes, atât în rândul tinerilor, cât și al companiilor. Introducându-se prin ordonanța sus-amintită învățământul dual, ca o formă de învățământ profesional care, la prima vedere, nu se deosebește foarte mult de cel introdus la începutul anului 2012, tuturor părților implicate le va fi greu să deosebească cele două forme de învățământ, să facă diferența și să aleagă forma cea mai potrivită.
Consider că eforturile factorilor decizionali din Ministerul Educației Naționale ar trebui concentrate în direcția promovării acestei forme de învățământ, și nu înspre introducerea unei noi forme de învățământ care produce derută, redundanță și nesiguranță în rândul celor implicați: companii, părinți, elevi. În învățământul profesional mai sunt multe lucruri de făcut: adaptarea standardelor și programelor de pregătire la nivelul și nevoile pieței muncii, stabilirea cifrelor de școlarizare în funcție de cererea agenților economici, dotarea școlilor pentru a asigura transferul de cunoștințe cât mai practic.
S-a susținut cu tărie introducerea unui sistem de învățământ profesional care să asigure pe termen lung forța de muncă bine calificată necesară pe piața muncii. Dar prin emiterea OUG nr. 94/2014, care introduce învățământul dual, nu se realizează decât încetinirea dezvoltării de până acum a unui învățământ profesional calitativ și sustenabil.
Din aceste motive, fac un apel la ministrul educației naționale pentru menținerea învățământului profesional introdus în anul 2012, care să rămână unica forma de formare profesională în cadrul acestui tip de învățământ și să se preocupe în găsirea soluțiilor la adevăratele probleme cu care se confruntă domeniul educației.
Deputații PNL, membri ai Comisiei pentru învățământ, știință, tineret și sport, au depus amendamente, încercând să îndrepte erorile actului normativ emis de Guvernul Ponta, pe următoarele considerente:
– nu se justifică urgența emiterii acestei ordonanțe de urgență, mai ales că motivul principal invocat a fost reglementarea învățământului profesional în sistem dual. Agenții economici nu au cerut aceste modificări și chiar au criticat lipsa consultării, spunând că ei sunt mulțumiți cu actualul sistem;
– învățământul profesional de tip dual constituie formare profesională și nu trebuie să fie limitat doar la un învățământ de tip „a doua șansă”;
– OUG nr. 94/2014, în forma sa actuală, prevede că învățământul profesional în sistem dual „se poate organiza ca parte a sistemului național de învățământ, după învățământul obligatoriu”, care conform alin. 1 al art. 16 din Legea educației naționale nr. 1/2011: „Învățământul general obligatoriu este de 11 clase și cuprinde învățământul primar, învățământul gimnazial și primii 2 ani ai învățământului secundar superior. Învățământul liceal devine obligatoriu până cel mai târziu în anul 2020”;
– experiența din alte state membre ale UE și din România a dovedit că admiterea în învățământul profesional de tip dual, după finalizarea gimnaziului, este cea mai eficientă și duce la creșterea gradului de angajare a tinerilor. Formularea inițială încurajează o atitudine frivolă în raportarea la unul dintre ciclurile de studii superioare și la cea mai prestigioasă diplomă acordată în sistemul național de educație.
Avem în vedere următoarele:
– Studiile de doctorat sunt o parte a pregătirii universitare, anume ciclul al III-lea al acesteia. Accesul în această etapă a formării se face prin concurs, pe baza unui număr limitat de locuri. Orice persoană care ocupă un loc limitează, în fapt, accesul alteia;
– Pe parcursul stagiului doctoral sunt alocate resurse de diverse tipuri, care nu pot fi risipite în această manieră. Mai mult, în cazul în care aceste resurse provin din fonduri publice, ar trebui ca IOSUD să poată apela la justiție pentru recuperarea pagubelor, nu să fie ocolită într-o procedură de revocare a unei diplome pe care a acordat-o;
– IOSUD poate constata diverse tipuri de încălcare a legii și a regulilor de etică profesională și trebuie să aibă dreptul legal de a solicita sancționarea acestora. Prin amendamentul propus, se acoperă o lacună a Legii nr. 1/2011, care nu acordă dreptul de a sancționa incorectitudinea decât MECS.
*
## „Praf în ochi”
De nouă ani nu s-a mai organizat concurs pentru niciun inspector școlar general sau adjunct în toată țara. Acum, ministrul educației anunță organizarea cu celeritate a concursului pentru ocuparea a 42 de posturi de inspectori școlari generali, un lucru lăudabil, am putea spune, având în vedere faptul că până acum aceste posturi au fost ocupate doar prin numiri directe. Dar, dacă analizăm puțin documentația ce stă la baza organizării acestui concurs, ne dăm seama că este doar „praf în ochi” și o dorință a PSD-ului de a pune mâna pe aceste posturi pentru mulți ani de acum
încolo, nicidecum pentru a asigura un climat de normalitate în învățământ.
Metodologia de organizare și desfășurare a concursului pentru ocuparea celor 42 de posturi de inspector general școlar se bazează pe Ordinul nr. 5.557/2011, modificat puțin în anul 2015, în sensul oferirii posibilității ca persoanele aflate în prag de pensionare să ocupe aceste posturi.
Bibliografia pentru acest concurs menționează Programul de guvernare 2009–2012. Ce să înțelegem de aici? Că actualul Guvern nu are nicio strategie în domeniul învățământului? Cum s-ar putea ca, în anul 2015, un candidat să întocmească un plan de management educațional și administrativ bazat pe o strategie care nu mai este valabilă? Cât de relevant ar fi și cât de corect ar putea fi evaluat un astfel de plan bazat pe un program de guvernare expirat? Cum e posibil ca bibliografia indicată pentru concursul de ocupare a postului de inspector școlar general să nu menționeze Regulamentul de organizare și funcționare a instituțiilor de învățământ preuniversitar, actualizat în 2015?
Consider că ministrul educației trebuia mai întâi să întocmească cu atenție cerințele și condițiile pentru ocuparea posturilor de inspector școlar general, să facă publice datele privind situația sistemului de învățământ și strategia lui pe următorii ani și să asigure condiții transparente pentru ca orice persoană care îndeplinește condițiile de participare să poată să propună un plan de management educațional și administrativ relevant și bine documentat. De asemenea, candidaților din afara instituției le este îngrădit accesul la informații, prin faptul că pe site-urile inspectoratelor școlare județene nu se găsesc informații despre strategiile locale și regionale în domeniul educației.
Totodată, Ministerul Educației și Cercetării Științifice trebuia să întocmească și metodologia de organizare și desfășurare a concursului pentru ocuparea postului de director de școală, pentru ca să avem o proiecție asupra întregului sistem de conducere din învățământ, pentru a nu continua această abrambureală academică.
După ce în anul 2012 doamna senator Andronescu, ministrul educației la acea dată, a anulat cu o zi înainte concursul pentru ocuparea posturilor de inspectori școlari din motive de strategie politică, ni se demonstrează încă o dată superficialitatea celor aflați la cârma învățământului românesc, interesul doar pentru funcții și lipsa oricărei intenții de a intra în normalitate.
*
## „«Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau...» banii!”
După ce în 16 noiembrie 2014 românii din diaspora i-au arătat lui Victor Ponta că nu îl vor în fruntea țării, cu toate încercările lui de a-i atrage – Prima casă și fonduri europene pentru românii din străinătate –, acesta nu se oprește. Dorește cu orice preț să arate că el îi vrea. Mai exact, dorește banii lor pentru a acoperi neputința Guvernului pe care îl conduce.
În opinia lui, salvarea sistemului de sănătate românesc îl constituie obligarea la plată a unei contribuții la sănătate de 10 euro pe lună de către românii din diaspora.
Pentru el nu contează faptul că poate unii nu vor beneficia niciodată de serviciile medicale românești, nu contează că românii din străinătate trimit bani în țară pentru ca familiile lor să poată să-și achite facturile curente, să-și cumpere de mâncare, să aibă un trai mai bun. Toate acestea constituie o îndatorire a acestora, iar acum cei trei milioane de români din afară trebuie să salveze cele 16 milioane de români din țară,
de parcă aceștia trăiesc într-un deșert, nu într-o țară cu numeroase resurse.
Aceste afirmații denotă, de fapt, lipsa de respect pe care premierul României o manifestă față de cetățenii români care muncesc din greu în străinătate pentru a-și ajuta familiile din țară sau pentru a-și pregăti un viitor mai liniștit și care trimit an de an în țară sume de ordinul miliardelor de euro, care depășesc de câteva ori suma totală a investițiilor străine din România.
În recenta deplasare pe care am avut-o în Statelele Unite ale Americii, cu ocazia „Micului dejun cu rugăciune” de la Washington, am avut mai multe întâlniri cu români stabiliți acolo. Cei mai mulți au plecat pentru că nu au avut încotro, au plecat pentru că România nu le putea oferi locuri de muncă plătite decent sau pentru a agonisi câțiva bani pentru a-și putea întreține familiile. Au lăsat acasă părinți, bunici și chiar copii, doar pentru ca aceștia să aibă o șansă la o viață mai bună.
Declarațiile premierului i-au tulburat, i-au nemulțumit profund și nu mai știu ce să creadă. Nu cunoaște premierul motivele pentru care cei mai mulți români au ales să lucreze în străinătate? Premierul chiar nu are nicio strategie adevărată pentru a asigura creșterea economică și bunăstarea cetățenilor României? Unde e țara cu câmpii, dealuri, ape, munți, bogății naturale cu care ne tot mândrim? Nu mai există sau nu este bine guvernată? Mulți consideră aceste declarații ca o glumă proastă sau ca o bătaie de joc la adresa lor și nu înțeleg de ce ar fi pedepsiți să plătească taxe și în România, pe lângă cele plătite în țara în care s-au stabilit, fără să beneficieze de ceva în schimb.
Vă propun să ne aplecăm cu atenție asupra acestui subiect și să promovăm un set de măsuri care să stimuleze revenirea în țară a multor români care acum muncesc și trăiesc în străinătate, dar poartă în suflet un dor nestins după țara lor. Procentul celor care se întorc este foarte mic, pentru că fie nu văd schimbări semnificative care să-i încurajeze să vină, fie nu văd oportunități de angajare sau un mediu favorabil dezvoltării unei mici afaceri. Au nevoie de o mână întinsă, de o abordare potrivită, de mai multă predictibilitate ca să revină și să pună umărul la dezvoltarea țării în care s-au născut și pe care ar vrea să o vadă prosperând.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.