Teodor Atanasiu

„Eșecul președintelui-premier: «În genunchi, mă întorc la tine, FMI!»ˮ

După o absență mediatică ceva mai îndelungată, de câteva zile, președintele-premier apare în _prime-time_ peste tot, abordând un scenariu de detalii consacrat deja.

Întâi vine în Parlament ca să ne spună, pe un ton grav, direct de la tribună, atât nouă, parlamentarilor, cât și românilor, că nu mai are soluții pentru România, că nu mai sunt bani pentru niciun domeniu: sănătate, pensii, educație, infrastructură etc., și că singura noastră salvare este centura de constrângeri a FMI. Apoi, apare și la radio și la TV timp de mai multe zile, pentru a arăta lumii întregi care sunt vinovații de dezastru: Tăriceanu, liberalii, mogulii, Geoană, PSD, presa...

A uitat subit domnul președinte-premier că în ianuarie anul acesta ne-a transmis cu totul alte mesaje: „Ultimul lucru pe care îl va face România va fi să se împrumute la FMIˮ; „Economia României nu mai poate fi așezată în matricea Fondului, am depășit marginile matricei pe care Fondul le impune unei economii, și nu numai economiei, ci și societății...ˮ sau: „Eu refuz categoric varianta prin care România s-ar duce acum la FMI să spună: avem nevoie de 10 miliardeˮ.

Păi ce să mai credem acum oare: ori că domnul și președinte, și premier nu-și asumă niciodată ceea ce afirmă, ori că soluțiile pompieristice ale Guvernului pe care-l conduce cu o mână forte nu reușesc nici măcar să miște vreun milimetru economia românească?!

Încă de la data învestirii actualului Guvern, în decembrie 2008, noi, liberalii, am cerut ca acesta să vină urgent în Parlament cu un plan anticriză care să fie bine ancorat în realitate și care să cuprindă măsuri pe termen scurt de stimulare a economiei, de menținere a locurilor de muncă, de creare de noi locuri de muncă, de consolidare fiscală și bugetară.

S-au grăbit să ne râdă în nas atunci noii guvernanți, spunându-ne că n-au timp de așa ceva, să mai așteptăm... Că doar dumnealor erau foarte ocupați cu numiri și negocieri, cu schimbări de miniștri din două în două săptămâni și aruncări de ordonanțe pe piață în scop de fumigene salvatoare, dar care se dovedeau, a doua zi, doar lacrimogene eșuate. Acesta a fost doar începutul „guvernării cu contractˮ pentru România! Și atunci, din păcate, nu a mai considerat domnul președinte și premier că țara are nevoie și de ceea ce cer liberalii și că este necesar să le spună celor pe care îi conduce că totuși ne trebuie și un plan anticriză!

Acum, când realitatea economică aduce și România în impas, iar soluția unică care ni se pune pe masă de către președintele-premier este doar FMI, cu ale sale constrângeri bine cunoscute și de noi, și de celelalte țări care au apelat deja la Fond, ar trebui să ni se explice de ce nu s-au luat măsuri de urgență până în prezent.

De ce acest Guvern a anulat, chiar de la instalare, tot programul anticriză propus de Guvernul liberal încă din octombrie anul trecut, fără să vină rapid cu ceva mai bun în schimb, dacă acela era de aruncat imediat la coș? Și pot să dau aici un singur exemplu: anularea primei de câte 1.000 de euro pentru angajarea fiecărui șomer din categoriile defavorizate de către actualul Guvern și înlocuirea ei cu încurajarea șomajului tehnic, prin scutirea angajatorilor de la plata contribuțiilor către bugetul de stat și al asigurărilor sociale pe o perioadă de 3 luni pentru cei trimiși în acest tip de