Dorel Covaci

„Este cazul să recunoaștem aspectele pozitive ale schimbării de paradigmă socioeconomică!”

Ne-am obișnuit, în virtutea inerției, să fim nemulțumiți cu orice se întâmplă în țara noastră. Vrem totul pentru noi, aici și acum, și nu ne interesează argumente care țin de logică, de contextul real al momentului sau de opiniile specialiștilor. Toată lumea se pricepe la orice și își dă cu părerea, la modul imperativ, despre politică, finanțe, investiții, fiscalitate, industrie, religie, mediu, justiție, agricultură etc. Cu mâna lipită de telecomanda televizorului sau având în prelungire alte apendice tehnologice moderne, ne consumăm cu ritmicitate doza de senzațional, fabricat sau nu.

Un simplu zâmbet politicos adresat unui adversar politic sau o discuție informală se traduc în mass-media, după noua cutumă, ca blat. De aici o întreagă tevatură, o avalanșă de supoziții și speculații ieftine, care îi bombardează pe protagoniști.

Trusturile media cunosc faptul că scandalul vinde, așa că servesc la cererea clientului. Orice faptă negativă primește un caracter hiperbolizat, generalizat. Etichetările devin injurioase și se asociază unor întregi clase sociopolitice. Informațiile obținute „pe surse” sunt larg uzitate și par suficiente pentru a formula sentințe definitive.

În acest trend al momentului, suntem educați și sugestionați să vedem partea goală a paharului, să ne ascuțim iataganele pentru „vânătoarea de vrăjitoare”. Premisa este că toată lumea are cel puțin un „schelet ascuns în dulap”, care poate fi scos la lumină la momentul oportun; dacă nu, prin diversiune și manipulare, plantat acolo unde trebuie și când trebuie sau, de multe ori suficient, doar insinuat.

Vrem democrație participativă însă după ce am fost consultați nu ezităm să aruncăm cu piatra în cei care au norocul sau ghinionul de a încerca să ne împlinească vrerea; cerem reformă, dar, dacă s-ar putea, să înceapă cu alții, vrem o economie sănătoasă, dar numai în măsura în care aceasta ne aduce beneficii personale directe imediate; dorim salarii, pensii, investiții publice, asistență socială și acces la servicii gratuite de calitate, dar fără să plătim taxe și impozite.

Războiul contemporan se duce pe planul unor ofensive de imagine și defăimare, cu scopul de a sabota, discredita și demobiliza, de a împiedica sinergia unor forțe politice, și nu numai, care se află împreună din interes și grijă pentru binele țării.

Am supraviețuit ani grei sub talpa unei puteri toxice, cu efecte dezastruoase pentru România. Cu toate acestea, ne vine greu să ne scuturăm și să ieșim din cercul de neîncredere și apăsare, să recunoaștem diferențele majore de abordare între ce a fost și ce este. Avem tendința de a rămâne blocați în aceeași poziție inflexibilă, refractară, nihilistă, batjocorind și ocărând, inclusiv pe cei care încearcă să îndrepte lucrurile și să aducă o stare de normalitate. Uităm că politicul, ca orice alt domeniu al vieții sociale, este caracterizat de diversitate și, în consecință, generalizările nu-și au rostul. El vine la pachet cu bune și cu rele, cu suișuri și coborâșuri, cu elemente sănătoase, dar și cu uscături, care