Tamara Dorina Ciofu

„Este nevoie de măsuri legislative complementare pentru acțiunile de prevenire și control al tuberculozei”

În ciuda progresului obținut în ultimii 12 ani, de scădere progresivă a incidenței TBC, de la 142,2 la 100.000 de locuitori în 2002 (30.986 de cazuri noi și recidive) la 73,3 la 100.000 de locuitori în 2013 (15.629 cazuri noi și recidive), România rămâne țara cu cea mai mare incidență din UE (de cinci ori peste media UE), furnizând circa 20% din cazurile de TBC raportate în UE, în condițiile în care deține 4% din populația UE. Incidența tuberculozei variază pe teritoriul țării și este relativ influențată de statutul socioeconomic al regiunilor, cu valori mai ridicate în est, vest și sud și mai scăzute în centru și nord-vest.

Comparativ cu țările europene, în România, amploarea fenomenului nu se datorează nici migrației (în fiecare an sunt raportate doar câteva cazuri la persoane născute în afara țării) și nici infecției HIV (procentul infectaților HIV din numărul cazurilor de TBC raportate a fost în ultimii ani sub 0,5%), un factor important al severității endemiei TBC din România fiind reprezentat de problemele socioeconomice cu care se confruntă pacienții. Prin scăderea nivelului de trai a fost influențată evoluția incidenței, dovadă fiind și faptul că incidența cea mai mare se înregistrează în județele din sudul țării și din Moldova, cele care au și cele mai importante probleme socioeconomice.

Din punct de vedere legislativ, pacienții cu tuberculoză și persoanele cu risc au acces gratuit la servicii medicale de profilaxie, diagnostic și tratament și la unele servicii sociale, printr-un cumul de prevederi legislative aparținând mai multor acte normative cu caracter general.

Cu toate acestea, consider că este nevoie de o serie de măsuri legislative prin care să se faciliteze asigurarea unui diagnostic rapid și complet, a unui tratament complex, continuu și corect administrat, centrat pe nevoile pacientului, cu intervenții permanente la nivel medical și sociopsihologic care să contribuie la creșterea aderenței terapiei. Astfel, vă propun susținerea mai multor măsuri normative prin care să creștem motivarea pacientului în vederea respectării tratamentului complet, până la vindecare, prin acordarea acestuia, a unor servicii facultative de consiliere psihologică, condiționată de respectarea administrării tratamentului de către pacient. Această soluție este de natură a reduce cheltuiala bugetară cu tratamentul tuberculozei, iar implicit

efectele sale se vor regăsi și în îmbunătățirea stării de sănătate publică.

În situația în care pacienții diagnosticați cu tuberculoză nu sunt sprijiniți pentru parcurgerea completă a tratamentului, tuberculoza nu este tratată, iar pacientul respectiv poate dezvolta rezistență la tratament cu trei consecințe indirecte grave: pacientul rămâne contagios, pacientul nu se poate întoarce pe piața muncii și costurile bugetare se măresc prin asigurarea unui nou tratament și menținerea ca inactivă a persoanei respective.