Grigore Crăciunescu

„Este Remeș vinovat?”

Probabil că da, iar dacă nu, imaginile sunt cele care l-au condamnat irevocabil.

Faptul că un individ poate beneficia de prezumția de nevinovăție sau de dreptul de a se apăra devin amănunt într-o Românie membră a Uniunii Europene, demonstrează că suntem la un pas către o țară care se conduce după metoda _lynch courts_ sau modul în care se ține extrem de democratic o judecată astfel încât aceasta să se termine cu un linșaj.

Nu sunt în măsură să îl judec pe Remeș, însă nu vreau nici să îi iau apărarea, pentru că e o problemă care ține strict de Direcția Națională Anticorupție, dar se pare că rolul ei este suplinit cu succes de către Televiziunea Română.

Dacă „interesul public”, ca să o citez pe distinsa doamnă Rodica Culcer, este de a compromite probe importante și de a transforma televiziunea într-un eșafod public, vă întreb pe dumneavoastră: care mai este rolul Direcției Naționale Anticorupție? Pentru ce ar trebui să cheltuim bani importanți de la buget pentru o instituție complet inutilă?

Dacă vreți să înțelegeți adevăratul rol al D.N.A., vă citez din raportul privind activitatea desfășurată de această instituție în anul 2006: „Concomitent, opinia publică românească a urmărit, cu un interes extrem de puternic, în cursul anului 2006, evoluția reformei anticorupție dusă de structurile statului, cu precădere acțiunile desfășurate de Direcția Națională Anticorupție”.

Deci opinia publică, în concepția reprezentanților D.N.A., este asemenea unei săli de circ, niște spectatori ținuți cu sufletul la gură de giumbușlucurile unui clovn care tot scoate iepurași! Nimic deosebit, puțină magie pe bani mulți, de dragul unui circar-șef, sforar sau păpușar, pentru unii.

E o ironie tristă, în fața unei situații care tinde să degenereze. Suntem martorii transformării României într-un stat polițienesc, unde polițaiul-șef ne va face să fim mai paranoici, chiar dacă nu vom avea nimic compromițător de zis. Ne vom privi cu suspiciune prietenii, vom spune bancuri în șoaptă despre conducătorul mult iubit... un scenariu pe care mulți dintre noi l-au trăit.

Gestul lui Remeș, așa cum reiese din filmare, este incalificabil, însă modul în care s-a făcut publică această probă dovedește faptul că avem o justiție subordonată politic, care funcționează pe post de sperietoare. Ea funcționează pe bani publici, iar de cele mai multe ori plătiți un bilet mult prea scump pentru spectacolul oferit.

Faceți un efort și încercați să vă imaginați cum ar arăta România ca republică prezidențială, cu o majoritate parlamentară și cu un Guvern subordonat președintelui.

E doar începutul unui film prost, pe care l-am mai vizionat odată, acum, în reluare, și sper că nu va avea acel final trist ca în ’89.