Aurel Olarean

„Este România o țară cu adevărat bolnavă sau are doar un minister al sănătății bolnav?!”

Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Nu mi-am permis niciodată să afirm că domnul Eugen Nicolăescu, actualul ministru al sănătății, ar fi un ministru mai bun sau mai prost decât predecesorii săi, așa cum nu mi-am permis să afirm, chiar dacă cred asta, că fiecare dintre miniștrii care s-au perindat pe la acest minister a venit cu propriul sistem de reforme, în fapt, niște banale mecanisme de făcut bani mulți și repede pe spinarea asiguraților.

În fond, și aici realitatea ne convinge, totul s-a redus la măsuri administrative și la niște licitații care au tot fost repetate până a câștigat cine trebuia. Pentru că niciodată bietul cetățean, ce umblă buimac cu o rețetă compensată din farmacie în farmacie în căutarea acelui miraculos plafon care se tot epuizează înaintea lui, acel biet om nu va ști niciodată că piața medicamentelor este una închisă și medicamentele pe care el urmează să le ia sunt decise undeva departe și de oameni pricepuți în ale business-ului, nu în ale medicinei.

Nu are relevanță nici faptul că domnul Nicolăescu, în calitatea sa de ministru, a pus jos stiloul și ne-a explicat cum se poate face o intervenție medicală majoră cu bani puțini sau chiar fără echipament adecvat. Nu are importanță atâta vreme cât medicii, persoane mai cerebrale, se vede, nu au luat în serios această glumă și nu au încercat să-l imite.

Dar, în ultima vreme, se pare că lucrurile au scăpat total de sub control. Media românească este pur și simplu asaltată de știri vizând diverse culpe medicale grave. Probabil că ele au existat și înainte, dar nu au fost cunoscute. Probabil că doctorul Oprescu are dreptate când spune că nu pot fi culpabilizați în masă toți medicii din România, dar nu mai are dreptate când, din solidaritate de breaslă, încearcă disculparea profesională a celor vinovați. Oare pentru viața unui om cel vinovat nu merită suspendarea dreptului de liberă practică? Medicina nu trebuie privită ca o meserie rece. Ea este jumătate har și dacă nu îl mai ai nu te poți limita la ceva tehnic. Solidaritatea de breaslă prost înțeleasă duce la discreditarea profesiei și a unui întreg sistem medical, și așa fragil.

Ministerul Sănătății pare să uite că lucrează cu viața și sănătatea unor oameni. Privește lucrurile tehnic și detașat, fără a-și coborî privirea la cei din stradă.

Recent, domnul ministru Nicolăescu ne-a mai făcut o surpriză: un ordin prin care persoanele cu handicap, dar și veteranii de război și gravidele nu mai beneficiază de medicamente gratuite sau, mai exact, ar beneficia, dar în anumite condiții. Adică: un drum la Circa Financiară, unde să dea o declarație că nu au venituri. Apoi, cu adeverința de aici să meargă la Casa de Asigurări Sociale pentru o viză. De aici, la medicul de familie și apoi la farmacie. Simplu ca bună ziua pentru o persoană cu handicap, imobilizată de ani buni la pat, sau pentru un veteran de război care are cam 90 de ani!