Dumitru Oprea

Este vorba de statutul României, pe care mulți români nu-l știu... Și abia în 1864 Cuza a trecut la sistemul bicameral. Citiți un pic istoria!

Așa cum era de așteptat, propunerea președintelui Traian Băsescu privind referendumul din 22 noiembrie 2009 a provocat reacții dure din partea celor ce nu cunosc istoria României. Toți acești oponenți invocă o tradiție politică românească, spectrul autoritarismului ori, pur și simplu, calcule pur electorale.

Adevărul este că politicienii acceptă adesea ca, în principiu, să se reformeze orice în societate, în afară de statutul lor. Propriile lor interese nu trebuie atinse în niciun chip, iar mandatele, dacă s-ar putea, le-ar face și mai numeroase, să ajungă și pentru colegii lor de partid ghinioniști la alegeri.

Să vedem însă dacă există argumente pentru asemenea reformă. Orice sondaj de opinie, făcut din 1990 încoace, arată o imagine dezastruoasă a Parlamentului. Pe scurt, ineficiență și corupție, asta vede poporul în Legislativ.

Se înșală oare acest popor? Desigur, el se poate înșela o dată, de două ori, dar nu timp de 20 de ani.

Pretindem de la toți bugetarii mai multă productivitate, dar cine poate afirma că tocmai această instituție este eficientă? Care dintre noi poate justifica credibil rostul celor două Camere pentru Parlament sau numărul mare de membri ai acestora?

Există câteva sute de deputați, peste o sută de senatori și alt rând de parlamentari la Bruxelles. Toți acești aleși înseamnă alte câteva sute, dacă nu mii de angajați, adică imense cheltuieli din bugetul statului. Știm, de asemenea, cât de ușor se pot amâna unele proiecte de lege, dacă există interese politice în acest sens.

Cerem tuturor românilor să facă sacrificii. De două decenii tot așteptăm de la oamenii de rând să strângă cureaua, în vreme ce noi ne stabilim singuri pensii și fonduri de cheltuieli. Nimeni nu este sancționat, cu adevărat, dacă nu vine la comisii sau ședințe, fiindcă nu se vrea, nimeni nu răspunde pentru ineficiența instituției, iar pentru a ne justifica existența și obezitatea birocratică invocăm mereu necesități democratice.

Ideea unui Parlament unicameral și reducerea numărului de aleși la maximum 300 este puternic contestată chiar de cei care pretind că se află în tranșeele democrației. Am văzut printre ei politicieni cu un trecut glorios în perioada comunistă, care au condus România imediat după revoluție, atunci când românii primeau libertate cu lingurița. Acum, tot ei ne apără de tirani, ca în Rusia, uitând că Uniunea Sovietică a avut un alt sistem, pe care Domniile Lor îl pun acum sub semnul întrebării.

Alții au trecut cu greu pragul Parlamentului, mari norocoși ai unei redistribuiri perverse. Firește că se tem pentru scaunul lor.

România trebuie să se reformeze. Dincolo de orice interese personale, avem nevoie de instituții democratice mai eficiente și mai ieftine. Cred că un Parlament unicameral ar fi mult mai puternic decât cel de acum. Valorile s-ar cerne mult mai ușor. Responsabilitatea per persoană este mult mai mare, iar neaveniții s-ar strecura mult mai greu în această clădire și, mai presus de toate, sunt absolut convins că un Parlament reformat va reuși să câștige de la români tocmai ceea ce i-a lipsit acut în toți acești 20 de ani – credibilitatea. Vă mulțumesc.