Stelică Iacob-Strugaru

„Europa ne-a ajutat! Rămâne să ne ajutăm și noi înșine!” Constatăm, fără surprindere, că în tumultul confruntărilor politice interne, clasa politică românească a uitat sau a marginalizat miza uriașă a susținerii candidaturii României pentru un portofoliu consistent în noua compoziție a Comisiei Europene.

Semnalele europene, date în urmă cu trei-patru luni, prin care Franța, Germania și Marea Britanie susțineau necondiționat candidatura României la conducerea comisariatului agriculturii europene, nu numai că nu au fost luate în seamă de către reprezentații clasei politice românești, ci miza a fost mutată, neinspirat, în disputa asupra persoanei care va ocupa acest post, după principiul „al meu e mai deștept și mai frumos”.

Incapacitatea și neprofesionalismul clasei politice românești de a răspunde adecvat unor astfel de semnale, ne-au purtat în situația în care ne prezentăm la o masă a deciziei europene unde toate scaunele au fost deja ocupate de cei care își cunosc foarte bine interesul național.

Niciodată, în istoria Uniunii Europene, unui nou-venit în marea familie europeană nu i s-a oferit ocazia de a administra afacerile celei mai complexe politici comune, politică ce afectează și cea mai mare parte a bugetului comunitar. La cât de important ar fi fost pentru agricultura românească să putem obține un astfel de portofoliu e inutil să mai analizăm acum, când decizia pare a se fi luat în favoarea Irlandei.

Cred cu putere că pentru România nu-i totuși totul pierdut. Nu trebuie să ne consolăm, ci trebuie să acționăm. Deși a mai rămas puțin timp până când președintele Barroso ar trebui să completeze organigrama noului organ executiv al Uniunii Europene, prin eforturile și colaborarea tuturor actorilor politici din România și din Parlamentul European, vom putea obține un comisariat care să reprezinte mult mai mult decât multilingvismul pe care l-a administrat într-un mod lăudabil domnul Leonard Orban.

Un comisariat puternic înseamnă o voce mai puternică a României în cadrul Uniunii Europene, însă, obținerea lui înseamnă înțelepciune, lobby agresiv, diplomație și mai ales renunțarea la orgoliile politice, orgolii care nu au adus în ultimul timp decât prejudicii uriașe interesului național.