Daniel Buda

„Evoluția în România – sub lupa europeană”

În această perioadă dificilă sub aspectul crizei economice și financiare mondiale, România are nevoie de decizii ferme și urgente în câteva domenii de maxim interes asupra evoluției într-o direcție bună pe plan european și internațional.

Spun acest lucru deoarece de câteva luni, mai exact de 4 luni, din momentul preluării guvernării de către Alianța Socialistă, asistăm neputincioși la implementarea programului de guvernare al USL, având ca element esențial – singurul, de altfel – consolidarea formațiunii politice în detrimentul angajamentelor economice și politice asumate.

Dacă este să mă refer numai la ceea ce înseamnă fonduri europene, în fapt, o sursă importantă de dezvoltare economică a statului, ca urmare a ultimelor evaluări statistice s-a constatat faptul că în ceea ce privește atragerea fondurilor europene și plata către firme care desfășoară proiecte europene România este în coada listei.

Guvernul Ponta nu a mișcat un deget pentru a remedia problemele din programele structurale; odată cu instalarea la Palatul Victoria a fost sistat și dialogul cu Comisia Europeană. Astfel, situația economică și repercusiunile asupra României nu sunt greu de imaginat, plecând de la miile de persoane care riscă șomajul, până la falimentul firmelor care nu vor mai putea face față datoriilor angajate.

Preocupările acestui Guvern incapabil și parcă plasat într-o altă arie a realității au fost și sunt în continuare altele decât cele cu adevărat importante pentru dezvoltarea și modernizarea statului român. Printre vizitele destul de dese pe la oficialii europeni cu scopul de denigrare a competitorilor electorali sau printre ședințele de partid de stabilire a strategiilor de campanie, membrii acestui Guvern nu mai au timpul necesar să adopte măsuri de stimulare și dezvoltare a economiei românești.

În fapt, această atitudine nepăsătoare nu mă miră și cu atât mai puțin nu îmi ridică semne de întrebare, având în vedere faptul că, în concret, acesta este ritmul de lucru al acestei formațiuni politice conjuncturale, patentat de însuși unul dintre liderii ei. Pe lângă performanțele de a nu avea capacitatea de a-și stăpâni uneori nervii în fața camerelor de luat vederi, a reușit și în această sesiune performanța de a fi prezent la câteva ședințe de plen, ceea ce îl situează, de drept, tot în capul listei, dar la finalul ei, respectiv primul cu cele mai puține prezențe în activitatea parlamentară. Am convingerea că și în această ultimă sesiune avea potențial maxim să își păstreze poziția de lider în fruntea politicienilor cu prezență zero, dar a avut „ghinionul” să ocupe, pentru scurt timp, poziția de președinte al Senatului, ceea ce l-a obligat, în mică măsură, să facă acest efort de a participa la locul de muncă.

Desigur, activitatea parlamentară nu constă în a bifa la capitolul prezențe sau absențe, însă consider că în calitate de parlamentar ales într-un colegiu uninominal să fii în mod constant sub media prezențelor este inadmisibil, cu atât mai mult cu cât ești și lider al unui partid diluat sub tinctura comunistă. Departe de mine gândul de a face evaluări asupra activității parlamentare, însă nu pot să nu îmi exprim dezamăgirea că asemenea comportamente indolente și dezinteresate de problemele cetățenilor, astăzi, au repercusiuni grave asupra României europene. Această iresponsabilitate este manifestată, se pare, la nivel macro, în sensul că indiferent de natura problemelor stringente care necesită soluții urgente din partea guvernanților implicarea acestora este la fel ca și prezența acestui așa-numit lider.