Angel Tîlvăr

„Examenul de bacalaureat – noi emoții, noi încercări, noi speranțe!”

Iată-ne ajunși în fața unei noi sesiuni a examenului național de bacalaureat. Astăzi a început așadar încă o perioadă plină de emoții pentru toți cei implicați în desfășurarea acestui proces: elevi, părinții acestora, dar și pentru cadrele didactice direct implicate în buna desfășurare a probelor care compun acest extrem de important examen național.

Pentru elevi, bacalaureatul este un adevărat test de maturitate, dovada palpabilă a modului în care au tratat până acum școala. Este până la urmă unul dintre cele mai importante examene din viața lor, pentru că bacalaureatul reprezintă nu numai oglinda cunoștințelor acumulate în anii de liceu, ci și gradul de seriozitate cu care fiecare dintre absolvenți își tratează viitorul.

Pentru părinții elevilor, examenul reprezintă un lung șir de emoții și de tot atâtea speranțe. Pentru ei, bacalaureatul reprezintă nu doar poarta care se deschide spre maturizarea deplină a celor pe care i-au crescut și pe care i-au îndrumat cu atâta dragoste și grijă, ci și un examen major pe care ei înșiși îl susțin, având drept exigent examinator propria conștiință. Este unul dintre acele examene pe care niciun părinte nu admite că l-ar putea pica, deoarece nu există, de regulă, eșec în viața copilului care să nu fie recepționat ca o nereușită proprie de părinții acestuia. Nu în ultimul rând, examenul de bacalaureat reprezintă o încercare majoră pentru cadrele didactice implicate în buna sa desfășurare. Iar în acest an, mai mult decât în mulți dintre cei anteriori, examenul de bacalaureat poate și trebuie să însemne și o modalitate de reabilitare pentru întregul corp profesoral, dacă ținem seama de ceea ce s-a întâmplat anul trecut în unele dintre liceele noastre. Căci nu se poate să nu ne aducem aminte, oricât de neplăcut ne-ar fi acest lucru, de momentele de-a dreptul jenante petrecute acum un an: descinderi ale poliției și ale procurorilor Departamentului Național Anticorupție în instituții de învățământ, urmate de anchetarea a zeci de elevi și cadre didactice sau chiar de arestarea unui director al unui liceu din București. Evident, partidele politice aflate la acea oră în opoziție s-au grăbit să arunce responsabilitatea pentru cele întâmplate pe seama Ministerului Educației Naționale, fără a aduce însă vreun argument cât de cât serios în favoarea celor afirmate. Oare ce putea face Ministerul Educației Naționale mai mult decât să asigure cele mai bune condiții de desfășurare a examenului.

Aș vrea să cred că ceea ce s-a petrecut anul trecut a reprezentat o lecție usturătoare și suficientă, deopotrivă pentru toți actorii implicați: profesori, elevi și, nu în ultimul rând, părinți. Deși cazuri izolate, acele întâmplări regretabile au aruncat o pată rușinoasă și deloc meritată, îndrăznesc să spun, pe obrazul miilor de dascăli din această țară care își exercită profesia cu multă onestitate și pasiune. Căci, înainte de a fi orice altceva, profesia de dascăl este în primul rând o profesie vocațională, pe care o îmbrățișează în covârșitoarea majoritate a cazurilor doar cei care au chemare către exercitarea ei.