Octavian Bot

Există două fețe ale liberalismului, pe care celebrul politolog John Gray le-a zugrăvit în cartea cu același nume: „Cele două fețe ale liberalismului”, pe care, însă, Partidul Național Liberal încearcă să le contrazică și ne dezvăluie acum o altă față a liberalismului, o față a liberalismului care seamănă izbitor de mult cu ceea ce zugrăvea cu măiestrie Mihai Eminescu într-un articol din ziarul „Timpul”, intitulat „Liberalii și conservatorii față cu interesele țării”.

Permiteți-mi să vă citesc un pasaj din acest articol și, doamnelor și domnilor, comparați și judecați: „Ce dezmințire mai grozavă i se putea da liberalismului de la noi decât tocmai faptele Domniilor Lor de 2 ani și mai bine.”

La noi este „de 4 ani și mai bine”.

„A ajunge tocmai la contrariul celor ce susținuseră nu este oare dezmințire destulă? Câștigat-a, oare, poporul românesc minte destulă pentru a vedea ce făgăduințe deșerte, ce fraze de nimic, ce laude bombastice sunt acelea cu care liberalii ajung la putere? Asta e nenorocirea acestor oameni și nenorocirea tuturor demagogilor din lume: promit ceea ce nimenea nu poate face.

Dar, dacă tendințele Partidului Național Liberal ar fi numai teoretice, de a rezolva adecă, cu bună-credință, problemele vieții statului, ele n-ar fi atât de periculoase. Răul stă într-altă parte: toți acești oameni vor ca ideile liberale să-i și hrănească, să le dea de mâncare și de băut. În momentul în care cei nevinovați dintre ei se conving că nu sunt în stare de a face nimic, ei devin tot atât de corupți și de fățarnici ca și șefii lor.

Atunci fac concluzia următoare: nu putem face nimic, dar totuși putem rămâne la putere. Țara păgubește în orice zi, dar noi câștigăm. Așadar, țara ca țara, noi să stăm bine.”

La acest punct a ajuns acum Partidul Național Liberal.

Sper, ca unul care cunoaște lumea liberală, să văd într-o zi o altă față a liberalismului românesc, și urez succes prietenului meu, Crin Antonescu, în alegerile care urmează!