Daniel Constantin

Există în istoria României moderne câteva momente de referință, care au marcat definitiv viitorul țării noastre. Unul dintre ele este data de 29 martie. În 2004, românii au încheiat definitiv lunga tranziție, veche de sute de ani, către occidentalizare. Sau, altfel spus, la acea dată am atins vârful cel mai înalt la nivelul relațiilor internaționale de când existăm oficial pe harta politică a lumii civilizate.

România a devenit atunci membru cu drepturi depline al Organizației Tratatului Atlanticului de Nord, NATO, alături de alte șase state – Bulgaria, Estonia, Lituania, Letonia, Slovacia și Slovenia –, cu prilejul ceremoniei de depunere a instrumentelor de ratificare a protocoalelor de aderare la NATO, organizate la Departamentul de Stat al SUA, din Washington.

A fost ziua când numărul membrilor Alianței a ajuns la 26, fiind cea mai amplă extindere a organizației. Premierul Adrian Năstase a depus instrumentele de aderare a României la NATO în cadrul unei ceremonii prezidate de secretarul de stat american, Colin Powell, și a fost primit la Casa Albă, alături de șefii guvernelor celorlalte șase state, de președintele american, George W. Bush.

România, practic, a intrat în cea mai puternică sferă de protecție militară și strategică a lumii, dobândind astfel un solid fundament de securitate, garantat de prevederile de aderare.

Desigur, România, la rândul ei, a furnizat securitate lumii. Prin jertfele militarilor aflați în teatrele de operațiuni ale NATO, România a confirmat că este un partener solid, angajat să respecte și să apere valorile pentru care Organizația Tratatului Atlanticului de Nord a fost construită.

De altfel, România continuă și astăzi să arate aceeași consecvență și același devotament, angajându-se ca 2% din PIB să fie direcționați către apărare. Privite în ansamblu, angajamentele pe termen lung ale țării noastre ne-au plasat alături de membrii cei mai de încredere pe care aliații noștri occidentali îi au.

Sunt momente însă când, la nivel intern, țara noastră își pierde soliditatea politică și coerența în actul de guvernare. Mofturile unor inși vremelnici ajung chiar să pună în pericol și să pericliteze imaginea, percepția și statutul țării noastre, prin iresponsabilitate, prin cinism și prin comportament feudal.

Dar am încrederea totală că România are la îndemână, la momentul de față, experiența și instrumentele necesare pentru a depăși cu bine această paranteză istorică în care trăim și care are potențialul de a-i îngrijora pe partenerii occidentali, cei alături de care am angajat un drum ferm spre democrație și spre consolidarea instituțiilor statului de drept.