Grațiela Leocadia Gavrilescu

Există momente absolut speciale în viață, pe care simțim nevoia să le împărtășim, imediat, celorlalți, de parcă ne-am

teme că sufletul nostru este neîncăpător pentru atâta fericire și împlinire câtă acestea ne pot aduce!

Prezența Majestății Sale în Parlament cu certitudine a fost un astfel de eveniment.

Dincolo de ecoul istoric al vocii sale inconfundabile, pe care l-am recunoscut din cele câteva – prea puține! – mărturii la care, de-a lungul timpului, am avut acces, discursul Regelui nostru, al tuturor românilor dinăuntrul și din afara granițelor – niciunul uitat și niciunul certat! – mi-a redat demnitatea de cetățean european al mileniului III și de deputat român, purificând prin cuvinte, prezență și ținută instituția Legislativului, călcată în picioare, umilită, trimisă în derizoriu și incriminată atât de nedrept în ultimii 7-8 ani!

Ascultându-l, am trăit sentimentul că limba română sună cu totul altfel descătușată din chingile lemnoase ale falselor dicționare contemporane, că substantivele și verbele nu se mai unesc în propoziții și fraze, ci în maxime și axiome testamentare, de care va trebui să ținem cont pentru a putea avea viitor.

Din păcate, mulți suntem încă tributari istoriei recente și încă încrâncenați să credem că nu poți fi și republican, și bun român, care respectă valorile istoriei țării sale.

Din păcate, mulți dintre noi, românii, suntem și prea supărați, prea îngândurați, prea ocupați ori prea grăbiți ca să ne mai facem timp ori să mai avem puterea și starea să ascultăm și să înțelegem discursuri regale... ori, și mai trist, am dori și am avea deschiderea să ascultăm, să înțelegem și chiar să-i facem o reverență Majestății Sale, la ceas aniversar, dar ne temem...

Dragii mei, să nu ne temem!

Nu este totul pierdut.

Fibra demnității poporului nostru este nealterată. Ascultați-l pe Majestatea Sa:

„Stă doar în puterea noastră să facem țara statornică, prosperă și admirată în lume.”

Încercați să priviți și dumneavoastră România nu ca pe „o moștenire de la părinții noștri, ci ca pe o țară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noștri” și va fi bine!