Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·6 decembrie 2017
Comemorativ · respins
Dănuț Bica
Discurs
„Fabricat în România – o șansă reală pentru creșterea bunăstării românilor”
Creșterea economică înregistrată de România în anul 2017 ar trebui să-i bucure necondiționat doar pe cei care nu cunosc modul în care funcționează pârghiile economiei de piață. Știm cu toții că o creștere economică reală, sănătoasă nu ar trebui să fie purtătoare de dezechilibre macroeconomice interne (deficit bugetar, deficit de forță de muncă, inflație accelerată, creșterea dobânzilor) și nici nu ar trebui să aducă dezechilibre externe, cum ar fi deficitul contului curent sau deficitul balanței comerciale. Acest ultim aspect ar trebui să ne îngrijoreze în mod special, pentru că o balanță comercială puternic dezechilibrată în favoarea importurilor denotă că noi, românii, consumăm mai mult din produsele venite pe calea importurilor decât din cele fabricate de producătorii autohtoni, la noi în țară. Vom auzi imediat scuza sau explicația potrivit căreia producătorii noștri exportă și nu-i nicio problemă dacă aceștia își valorifică bunurile mai eficient, pe piețele externe, la prețuri superioare.
Din păcate, creșterea numai într-un singur an a deficitului balanței comerciale cu peste 30% ne arată contrariul, și anume că importăm tot mai mult și exportăm din ce în ce mai puțin. Dacă am extrage din volumul total al exporturilor românești cota-parte care revine Grupului Dacia-Renault, chiar nu știu cât de semnificativă ar mai fi valoarea totală a exporturilor rămase. Teoria și practica economică ne spun că nu-i un mare dezastru nici dacă ai un dezechilibru de balanță comercială, dacă importurile țării tale presupun achiziția de tehnologii noi, de ultimă generație, de mașini și utilaje moderne, tehnică de calcul, know-how, care, ulterior, să stea la baza relansării producției interne pe termen lung. Din păcate, știm cu toții că lucrurile nu stau așa și că România nu importă tehnologii noi, ci produsele necesare pentru coșul zilnic de consum. Da, România importă în cantități foarte mari produse agroalimentare, textile și chiar lemn de foc. Pare greu de crezut, dar aceasta este realitatea zilelor noastre. De aceea, creșterea economică mare nu generează nici sporirea bunăstării angajaților sau pensionarilor, nici creșterea profitului angajatorilor.
Modelul creșterii economice prin stimularea consumului agregat, drept consecință a creșterii susținute a veniturilor populației, ar putea fi bun numai într-o singură situație, și anume atunci când cererea suplimentară ar fi direcționată către bunurile și serviciile produse în România de către agenții economici care activează pe teritoriul țării noastre. Aceștia ar putea să crească volumul producției, să devină mai eficienți și, în consecință, să poată plăti salarii mai mari propriilor angajați. Aceasta este construcția teoretică, însă în practică producția internă este departe de așteptările consumatorului român.
Aș dori să vă dau exemplu: Argeșul, care înainte de căderea regimului comunist era unul dintre cele mai dezvoltate județe din punct de vedere economic, cu o industrie puternică și diversificată. Astăzi, cu excepția marelui producător de automobile de la Mioveni, mare parte din industria de odinioară a devenit istorie. Cu toate acestea, nu putem să trecem cu vederea faptul că întreprinzători curajoși au pus pe picioare în județ afaceri cu rezonanță națională și internațională, mai mici sau mai mari, pe care Guvernul nu le vede aproape niciodată și, în loc să le sprijine, mai mult le încurcă existența. Avem așa-numitele branduri locale, cum ar fi „Magiunul de Topoloveni”, „Cașcavalul de Rucăr”, „Țuica de Pitești” și, mai nou, „Condimentele de la Curtea de Argeș” sau „Bunătățile de Topoloveni”, dar și multe altele. Nu cred că există vreun consumator român sau vreun turist străin care nu ar renunța la brânza de import pentru un cașcaval tradițional sau o brânză de burduf produse în zona Rucărului, nu ar da o băutură spirtoasă obținută industrial prin alte țări pe o țuică făcută din prunele culese în localitățile din jurul Piteștiului sau nu ar prefera conservele de fructe și legume fabricate în Argeș celor din import. După ce ani de zile ne-am intoxicat cu produse de o calitate îndoielnică provenite din alte țări, cu toții ne dorim astăzi să consumăm alimente sănătoase, fabricate în România. Dar, pentru ca acest deziderat să devină realitate, produsele românești trebuie să poată ajunge pe piață în cantități suficiente și la prețuri competitive, cu susținerea și sprijinul guvernanților, așa cum se întâmplă în celelalte state din Uniunea Europeană.