Emil Boc

Aș face o referire tot la ceea ce domnul președinte Ponta spunea cu privire la decizia unor prim-miniștri din Grecia, Spania sau Italia, spunând de ce nu se procedează astăzi la fel și în România ca și în Grecia, ca și în Spania sau ca și în Italia.

Diferența majoră dintre România și toate aceste țări constă în aceea că România a luat măsurile necesare pentru a evita colapsul economic, în timp ce premierii din acele țări au refuzat să ia acele măsuri și au plecat acasă.

Gândiți-vă la domnul Papandreou, în Grecia, premier socialist. A fost pus în fața situației de a lua măsuri dure de austeritate. A mers și a cerut referendum popular pentru măsuri de austeritate și și-a dat demisia. Deci n-a avut curajul să vină și să propună măsuri de austeritate și și-a dat demisia.

Gândiți-vă, la fel, în Spania. N-a avut curajul să-și asume Guvernul socialist măsuri de austeritate și, de aceea, a cerut alegeri anticipate, să vină un alt Guvern, care a câștigat alegerile și care va fi obligat să ia aceleași măsuri de austeritate pe care le-a luat România.

Italia. Uitați măsurile Guvernului Monti, pe care le aveți dumneavoastră și propuse: reforma sistemului de pensii, prin creșterea vârstei de pensionare la 66 de ani pentru femei în 2018 și la 66 de ani pentru bărbați; decuplarea indexării de evoluția inflației la pensii; eliminarea pensiilor de aur; sau creșterea numărului anilor de contribuție la 41 de ani și o lună pentru femei și 42 de ani și o lună pentru bărbați, față de 40 de ani cât e în momentul de față; sau reducerea aparatului guvernamental; sau majorarea TVA de la 21 la 23%, începând cu 2012. Deci vedeți, adică a fost nevoie să vină un guvern care să ia măsuri de austeritate. Asta încerc să-i explic domnului președinte Ponta. România a luat aceste măsuri în 2010 înaintea altor guverne europene, și de aceea România astăzi are stabilitate economică. O are, în primul rând, datorită românilor. Încă o dată, repet, datorită efortului, suferinței, durerii românilor, care ne-au ajutat să ajungem la această stabilitate economică.

În România, politicienii nu au fugit de această responsabilitate, începând cu dumneavoastră, cei din arcul guvernamental, membri ai Parlamentului, deputați și senatori, care n-ați fugit acasă, n-ați dat bir cu fugiții, ci ați acceptat, în acel moment, că mai importantă este România decât imaginea fiecăruia dintre dumneavoastră și criticile pe care le primiți în colegiile electorale.

Această răsplată începe să apară. Stabilitatea este prima răsplată pe care o primiți pentru faptul că ați preferat interesul țării în detrimentul interesului personal de politician, și asta înseamnă un alt mod de a face politică.

La fel a făcut și președintele țării, care, cu un uriaș capital de imagine la început, și-a pus această imagine pentru ca România să treacă cu bine prin criză, și-a sacrificat imagine și voturi.

Asta spune ceva despre comportamentul clasei politice, pe care într-adevăr o hulim în România, dar trebuie să spunem și lucrurilor pe nume, că acest lucruri s-au făcut.