Gheorghe Udriște

„Făcurăți ce făcurăți și vă mânjirăți și cu sportul!” Nu vă speriați, domnule președinte, stimați colegi.

Declarația mea politică se adresează celor care și-au bătut joc de sport în România.

Am încheiat Jocurile Olimpice de la Rio pe locul 47, câștigând cinci medalii, iar, până să consemnez actualul document, au mai rămas patru. În urmă cu patru ani, România termina Jocurile Olimpice de la Londra pe locul 27. În 2008, plecam din China pe locul 17. În 2016, performanța a scăzut la nivelul anilor ʼ50. Aceste ultime jocuri olimpice – cele de la Rio de Janeiro, din 2016 – ne-au arătat, dacă noi încă nu constatasem, unde suntem ca nație: în Evul Mediu.

Dezastrul înregistrat este oglinda societății românești. Cei 26 de ani de hoție, de fărădelegi și de snobism, de cinism și de egoism duse la extrem de megalomania derbedeilor politici ajunși în funcții de conducere și care se și autointitulează politicieni ne-au readus în Evul Mediu.

Sportivii care au reprezentat România la Rio au concurat așa cum au știut mai bine, cu bagajul de cunoștințe dobândit în ultimii ani de pregătire.

Lipsa rezultatelor ne dovedește lipsa de viziune a „managerilor” care s-au ocupat de sport în România ultimilor 25 de ani.

Un fost președinte al Comitetului Olimpic și Sportiv Român și membru al Comitetului Internațional Olimpic ne atrăgea atenția într-un interviu că sportul de performanță trebuie să trăiască singur, iar unica responsabilitate a statului este aceea de a crea condițiile pentru ca acesta să funcționeze.

Suntem departe de ceea ce alte state le oferă sportivilor care le reprezintă. Asta nu ne împiedică să aspirăm la modele de succes, iar fiecare pas în direcția aceasta este un câștig. Autoritățile trebuie să înțeleagă că infrastructură nu înseamnă doar stadioane de fotbal. Excelăm în sporturi precum: gimnastică, canotaj, atletism, ciclism, haltere, înot, judo, scrimă, tenis de masă și lista poate continua. Statul român trebuie să înțeleagă că finanțarea deplină a unui sport înseamnă permiterea de sponsorizări private, iar, în lipsa unei legislații care să încurajeze astfel de activități, acestea nu vor fi disponibile.

Și, de parcă n-ar fi fost destul, vine și secretul lui Polichinelle: echipamentul sportivilor români la Olimpiada de la Rio.

Iată ce spunea marea sportivă Ana Maria Popescu-Brânză: „Cu siguranță nu echipamentul reprezintă motivul pentru care nu au fost unele rezultate. Cu siguranță, nu! Dar vă garantez că, mergând prin satul olimpic, am avut un sentiment de inferioritate. Nu poți să ridici capul din pământ. Noi aveam

o glumă între noi, că suntem îmbrăcați de la ajutoare.” Trist, dar adevărat!

Întreb: ce au făcut în această direcție șefii de la Comitetul Olimpic și Sportiv Român? Vă spun direct și fără rezerve: s-au mânjit ca niște jepcari nenorociți și la oala cu smântână a uneia dintre frumoasele și neprihănitele aspirații ale românilor – sportul.