Stimați colegi, am venit astăzi în fața dumneavoastră pentru a vă supune atenției dumneavoastră un subiect de maxim interes, care însă, din cauza asumării răspunderii Guvernului asupra genocidului social, precum și din cauza moțiunii de cenzură, a rămas într-un con de umbră. Mă refer aici la situația dezastruoasă în care se află majoritatea administrațiilor publice locale ale orașelor mici și mijlocii și ale comunelor care nu numai că au situații financiare ce nu pot asigura terminarea investițiilor începute sau reabilitarea drumurilor și șoselelor, dar pun în pericol chiar și asigurarea serviciilor pe care cetățenii trebuie să le primească.
Nu e niciun secret pentru nimeni că veniturile la bugetul de stat au scăzut simțitor sau că pe parcursul anilor 2009 și 2010 nu s-au mai început investiții importante de modernizare a acestor localități, dar nici măcar nu au fost asigurate fondurile necesare terminării investițiilor deja începute. După cum probabil bine știți, pe parcursul anului 2009 majoritatea administrațiilor publice locale au avut dificultăți în asigurarea finanțărilor atât pentru investiții, cât și pentru plata salariilor angajaților sau asigurarea serviciilor de asistență socială. Astfel, o bună parte din populația României nu a avut acces la serviciile minime oferite de administrațiile publice locale. De asemenea, o bună parte dintre aceste primării nu au primit nici până în ziua de azi fondurile necesare achitării datoriilor din anul 2009, ceea ce a dus, în unele cazuri, la situații disperate.
Doresc pe această cale să vă atrag atenția asupra unui fenomen care tinde să se generalizeze în rândul administrațiilor publice locale: lipsa fondurilor necesare plăților către însoțitorii persoanelor cu dizabilități. Nu este normal ca în anul 2010, într-o țară a Uniunii Europene, să existe astfel de cazuri de întârzieri de câteva luni la plata unor drepturi ale persoanelor care au în îngrijire persoane cu dizabilități. Actualii guvernanți au demonstrat cu vârf și îndesat incompetența care îi caracterizează, dar prin privarea acestor persoane cu dizabilități de o îngrijire corespunzătoare își demonstrează cruzimea și lipsa totală de interes față de nevoile cetățenilor aflați în dificultate.
Nu pot concepe că în timp ce astfel de persoane nu își primesc drepturile, clientela politică portocalie se îndestulează din bugetul statului. Vă spun sincer că în urma discuțiilor cu primarii din județul Vâlcea pe baza acestui subiect am simțit un gust amar. Înțeleg că un calcul crud și neomenesc a făcut ca Guvernul Boc să aloce cu întârziere sau deloc fondurile necesare plății persoanelor care au în îngrijire persoane cu dizabilități, deoarece ei nu pot protesta, însă, dacă vom merge în această direcție, costurile unui astfel de comportament al guvernanților va fi foarte scump, ajungându-se uneori chiar la pierderi de vieți omenești.
Ceea ce este mult mai grav decât acuzele de alocare de fonduri pe criterii politice este faptul că în situațiile descrise de mine se regăsesc și primari ai arcului guvernamental. Cu alte cuvinte, actualul Guvern este atât de incompetent încât nu poate să asigure fondurile necesare nici măcar administrațiilor publice locale conduse de primari ai PDL. Din ce în ce mai mulți astfel de primari au început să regrete faptul că au susținut acest partid și își amintesc cu plăcere de fondurile alocate de Guvernul Tăriceanu primăriilor pe care le conduc, chiar dacă în acel moment o parte dintre dumneavoastră acuzați acel guvern de alocare de fonduri pe criterii politice.
Fac pe această cale un apel la parlamentarii puterii să discute în cadrul partidelor din care fac parte și care susțin acest Guvern despre aceste probleme și despre alocarea fondurilor necesare asigurării unor servicii publice normale și decente.
*
„Noi declarații incendiare ale miniștrilor Cabinetului Boc” Perioada sfârșitului de săptămână ar trebui să reprezinte atât pentru agenda publică, cât și pentru mass-media și politicieni o perioadă de acalmie, în care fiecare dintre actorii implicați în viața publică să încerce să-și încarce bateriile pentru săptămâna ce va veni. Însă weekendul ce tocmai s-a încheiat ne-a demonstrat încă o dată că în România nu se aplică aceleași practici ca în majoritatea statelor Uniunii Europene. Astfel, sfârșitul de săptămână ce tocmai s-a încheiat a fost unul dintre cele mai bogate în noi informații despre actuala guvernare, și mă refer aici la afirmațiile ministrului administrațiilor și internelor, domnul Vasile Blaga. Vă spun sincer că aceste afirmații, precum și cele anterioare ale miniștrilor Berceanu sau Vlădescu din care reiese că românii au fost mințiți, sunt de o gravitate fără precedent, iar efectele lor riscă să contamineze întreaga clasă politică.
După cum probabil știți, invitat la un post de televiziune, ministrul administrațiilor și internelor și-a exprimat părerile asupra situației în care se regăsește România din punct de vedere economic. De departe, cea mai interesantă afirmație s-a referit la faptul că actualii guvernanți știau de situația grea în care se află țara noastră încă din ianuarie 2009, atunci când PDL și PSD au format Guvernul Boc I. El a mai precizat că, în acel moment, nu s-a considerat necesară luarea unor măsuri de austeritate, care ar fi fost cu siguranță mult mai ușor de suportat de către populație decât actualele propuneri de genocid social. Mai mult decât atât, prin această declarație, ministrul Vasile Blaga a recunoscut că Partidul Democrat Liberal a mințit populația în legătură cu situația în care se găsea România, ceea ce nu îmi dă de ales decât să cataloghez succesivele guverne Boc și PDL ca mincinoase.
Vasile Blaga este al treilea ministru al Cabinetului Boc care recunoaște că PDL a mințit pe parcursul anului 2009 și
începutul anului 2010. Declarații asemănătoare au mai venit și din partea ministrului Radu Berceanu, care a considerat că PDL a mințit prin omisiune și, cel mai grav, din partea ministrului de finanțe, care a afirmat răspicat și clar că actualii guvernanți „mai puteau minți încă 6 luni”, ceea ce ne demonstrează faptul că până în prezent au mințit cu nerușinare.
Consider că recunoașterea minciunii din partea guvernanților este suficientă pentru demiterea Guvernului și propun Parlamentului să își exercite acest drept.
Domnul ministru Vasile Blaga a mai aruncat o afirmație asupra căreia doresc să mă opresc preț de câteva secunde, întrucât o consider de o gravitate maximă. Chiar dacă a menționat că această opinie este una personală, el a spus că România va mai avea nevoie de un acord cu Fondul Monetar Internațional în cel mai scurt timp și, implicit, și de un împrumut.
Ei bine, stimați colegi, eu nu mai doresc ca acest Guvern să se împrumute în numele nostru, al tuturor românilor, doar pentru a satisface clientela portocalie care i-a susținut în campaniile electorale și doar pentru că sunt ei incompetenți și nu pot asigura suficiente venituri la bugetul de stat. Tocmai de aceea propun, încă de acum, ca în eventualitatea unui nou împrumut, Parlamentul să ceară președintelui Traian Băsescu să convoace un referendum pe această temă. Doar așa, prin întoarcerea la popor, clasa politică va putea să își recâștige credibilitatea.
„Traian Băsescu încalcă din nou Constituția” Stimați colegi,
Am venit astăzi în fața dumneavoastră pentru a detalia un subiect mult discutat și mediatizat în weekendul care tocmai a trecut. Mă refer, desigur, la gestul lui Traian Băsescu de a trimite două scrisori președinților celor două Camere ale Parlamentului cu privire la ziua votării moțiunii de cenzură și la respectarea termenelor stabilite de Constituție.
Orice om care nu a trăit în România până la declanșarea acestui episod ar putea afirma că este un gest normal prin care președintele Traian Băsescu încearcă să vegheze asupra respectării Constituției. Realitatea nu este însă aceasta, iar gestul lui Traian Băsescu este o imixtiune a șefului statului în chestiuni interne ale Parlamentului. Or, nici în Constituție, nici în vreo altă lege din România nu este permisă o astfel de imixtiune. Mai mult decât atât, Constituția stipulează foarte clar separarea puterilor în stat. Președintele Traian Băsescu a considerat însă că tocmai în baza Constituției el poate face acest gest, dar probabil asta nu mai miră pe nimeni, atâta timp cât acest personaj reales în toamna anului 2009 ca Președinte al României interpretează Constituția și legile țării după bunul său plac.
Atâta timp cât acest gest era lovit de nulitate datorită prevederilor clare care spun că doar birourile permanente reunite ale celor două Camere sunt în măsură să stabilească ziua votării unei moțiuni, singurul scop al acestui demers al președintelui era, fără îndoială, acela de a atrage atenția opiniei publice de la adevăratele probleme ale românilor, acelea ale genocidului social asumat de Guvernul Boc.
Ceea ce este interesant este faptul că acest gest al președintelui Traian Băsescu ne arată foarte clar unele lucruri. În primul rând, Traian Băsescu a dorit schimbarea datei votării moțiunii pentru că îi era teamă de faptul că moțiunea va avea sorți de izbândă. Astfel, în urma
asigurărilor sindicaliștilor că astăzi vom avea parte de o presiune suplimentară asupra parlamentarilor care vor vota moțiunea, frica celor de la PDL cum că această moțiune are din ce în ce mai multe șanse de izbândă este din ce în ce mai mare.
În al doilea rând, acest gest incalificabil al președintelui de a încerca un act de imixtiune în chestiunile interne ale Parlamentului arată clar că acest om nu mai are niciun respect față de legile țării și față de Constituție și încearcă din nou să-și impună propria voință.
În al treilea rând, acest episod ne-a demonstrat încă o dată, dacă mai era nevoie, cine este adevăratul conducător al Partidului Democrat Liberal. Dacă ținem cont de faptul că inclusiv reprezentanții PDL au votat în birourile permanente ca astăzi să fie ziua votării moțiunii, iar după scrisorile trimise de șeful statului, aceiași reprezentanți ai PDL au considerat că votul lor nu a fost unul corect și au dorit schimbarea zilei votării moțiunii, putem trage următoarea concluzie: PDL este condus de Traian Băsescu, iar toți ceilalți sunt doar niște umili servitori care nu fac altceva decât să pună în practică doleanțele lui Traian Băsescu.
Chiar dacă această temă a fost abandonată, gestul președintelui, comportamentul celor de la PDL, precum și o eventuală contestare a moțiunii, în cazul în care ea va trece, sunt exemple clare care arată că actualii guvernanți nu au pic de respect față de lege și, mai mult, față de cetățenii acestei țări.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.