Dumitru Chiriță

## „Falimentul cotei unice – o realitate”

În opinia mea, sistemul de impozitare a veniturilor pentru persoanele fizice și juridice prin cota unică de 16%, „și-a trăit traiul și și-a mâncat mălaiul”. În esență, introducerea cotei unice de impozitare a veniturilor i-a avantajat în mod deosebit

pe cei bogați și i-a afectat foarte grav pe cei săraci, fapt care a accentuat polarizarea societății și a desființat sistemul de solidaritate socială.

Păstrarea actualului mod de impozitare a veniturilor ne va aduce și în situația în care bugetul public consolidat nu va avea resursele pentru susținerea sistemului de asigurări sociale, respectiv pentru realizarea unor investiții publice care să permită dezvoltarea economică a României.

După cum se știe, sectoare importante ale economiei sunt deținute de companii transnaționale, care realizează profituri excesive, pe care le repatriază în țările de origine, în detrimentul cetățenilor români, sărăcind astfel și mai mult economia.

Un exemplu în acest sens sunt companiile de utilități din domeniul energiei electrice și al gazelor naturale, care fac profituri de sute de milioane de euro pe baza unor venituri reglementate și pentru care plătesc un impozit pe profit de doar 16%.

În același timp, sunt companii care extrag petrol și gaze naturale și care, pe lângă plata a 16% din profiturile de miliarde de euro, sunt în situația de a plăti redevențe minuscule statului român, ca urmare a exploatării bogățiilor subsolului aflate în proprietatea statului.

Întotdeauna am fost un susținător al sistemului de impozitare progresivă a veniturilor și al introducerii impozitului pe venitul global.

Menținerea cotei de 16% s-ar impune pentru un profit realizat de persoanele juridice de până la, de exemplu, 50 de milioane de euro, iar pentru ce depășește această sumă, pe trepte de profit, să fie stabilite impozite mai mari.

În privința redevențelor, este necesară, în regim de urgență, o dezbatere legată de cuantumul pe care trebuie să-l plătească cei care exploatează resursele, astfel încât, de la 1 ianuarie 2014, să ieșim din zona redevențelor stabilite la nivelul abaterilor de contor sau de cântar.

Prin aceste două măsuri, România ar putea să aibă o altă perspectivă în direcția dezvoltării economiei și a creșterii nivelului de trai al populației.