Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·8 mai 2012
Informare · Trimis la votul final
Vasile Popeangă
Discurs
„Fără onoare, chiar și la plecare...”
După cum era de așteptat, PDL-ul nu știe să piardă! Au trecut vremurile când cel care pierdea își scotea pălăria în fața adversarului care îi oferise șansa să își demonstreze știința, posibilitățile și talentul, îi strângea mâna și pleca în treaba lui cu demnitate, în cinste și onoare.
Din păcate, locul acestui gen de politician a fost luat de frustrații Băsescului, mai ignobili decât tomberonezii ce atacă în haită și mușcă pe furiș, care, după ce s-au ținut cu ghearele și cu dinții de putere și deja se gândiseră cum să și-o prelungească, fie și prin fraudă – să nu uităm de cele un milion de voturi promise de către Baconschi la congresul PDL ori de tertipurile legislative! –, văzându-se dați la o parte de la cașcavalul pe care-l roseseră mai dihai decât o hoardă de șobolani puși pe fapte mărețe, nu încetează să arunce cu venin în stânga și-n dreapta, doar-doar or mai face ceva victime!
Ce frumos a recunoscut Sarkozy victoria contracandidatului său! Nu s-a retras, precum _nomina odiosa_ , lăsând ca noaptea și serviciile secrete să strâmbe voia electoratului în interesul său! Căci e o onoare și în a pierde, dacă ai luptat cu onoare și ai știut a-ți recunoaște onest limitele! Acum așteptăm ca și Președintele României să se ducă la o partidă prelungă de table cu „son ami” Sarkozy! În politică, dacă ai pierdut, e absolut natural și firesc să te retragi, nu e o rușine decât dacă ești băsist și ai făcut totul ca să ai parte de o plecare cu ouă stricate și roșii fleșcăite. Căci băsiștii nu știu să plece în respectul alegătorilor, ci în huiduielile lor!
E bine că Boc candidează la Cluj, va vedea ce înseamnă să îți bați joc de cetățeni și apoi să le cerșești votul! Dar până atunci, în așteptarea disprețului alegătorilor, țipă ca un apucat pe la diverse microfoane cum că ei sunt cei albi și USL-ul e cel negru! Și că, vai, nu poate susține un guvern de penali! Dacă nu i s-ar fi aburit ochelarii de emoție (un PDL-list chiar a leșinat din cauza asta, la măreața lansare a candidaților PDL), bietul Milică de la Cluj ar fi putut observa că Victor Ponta nici măcar n-a așteptat să se clarifice cu pârâciunile fanteziste ale celor de la ANI, ci a rezolvat problema candidaților la fotoliile de miniștri imediat cum a sesizat că ar putea să planeze fie și măcar o umbră de îndoială asupra vreunuia dintre cei care alcătuiesc Cabinetul ce îi va purta numele. Nici Victor Alistar, nici Mircea Diaconu, nici doamna Dumitrescu nu pot fi acuzați de vreo faptă care să intre sub incidența Codului penal, da’ Milică de la Cluj n-are de unde să știe asta, că el cică preda dreptul anticonstituțional...
Degeaba zicea Boc că e un guvern plin de incompatibili, deoarece nu s-a dovedit nimic din aceste acuzații, însă parcă nu-s bune nici niște guverne de incompetenți, așa cum au fost cele băsiste, ce nu au adus țării decât sărăcie și boală, lacrimi și durere! Ne reamintim însă și că o grămadă de indivizi de vază din găștile băsiste mănâncă pâinea statului gratis, într-o „garsonieră” păzită și prevăzută cu gratii, printre care însuși prietenul și succesorul său la primăria capitalei Ardealului, ins susținut de Boc mai dihai decât dacă i-ar fi fost frate! Nu băsist era acela care nu se dădea jos din pat pentru ceva mai puțin de 100.000 de euro, căci avea mult de împins ca să acceadă la banii aflați la dispoziția lui Boc? S-a uitat oare că au fost puși tot soiul de băsiști pe funcții înalte cu toate dosarele aflate în lucru, la parchete ori la instanțele de judecată, doar pe simpla justificare că, dacă nu s-a pronunțat o instanță, are prezumția de nevinovăție, deci e apt de mangleală pentru partid? Cu ce obraz arată Boc umbra de pai din ochiul altuia, când în propriii ochi și-a făcut loc o întreagă pădure de sequoia? Cine l-a mințit că, dacă țipă prostii în gura mare, din sculare în culcare, va avea dreptate în ce debitează? Răsuflata metodă de propagandă fascistă conform căreia dacă repeți o minciună de o mie de ori devine adevăr nu mai ține decât la cei racordați la neuronul portocaliu, număr aflat din fericire în continuă și rapidă scădere!