Cristian Rizea

## „Fără scrupule!”

Guvernul Boc a pornit o campanie de scumpiri care îngrozesc cetățenii, dar care lasă nepăsători oamenii politici, oameni politici ca domnul Adriean Videanu care, până nu demult, se aflau în fruntea unui minister cu o importanță covârșitoare.

Adriean Videanu, fostul ministru al economiei, comerțului și mediului de afaceri, declară senin că nu este nimic grav în scumpirea gazelor, nu este nimic grav în diminuarea salariilor, în disponibilizarea a mii de oameni, în pierderea locurilor de muncă, în scumpirea alimentelor de bază, a gazelor, a agentului termic, a medicamentelor, a vieții! Nu este nimic grav, pentru că Domnia Sa nu are un salariu de 600 de lei lunar, salariu din care mai mult de jumătate să reprezinte factura de întreținere.

Pe domnul Videanu îl macină lucruri mult mai importante, cum ar fi cele 22 milioane de euro pe care companiile Domniei Sale le datorează băncilor, probabil că această problemă l-a preocupat și când s-a aflat în fruntea Ministerului Economiei.

Ceea ce uită domnul Videanu să menționeze este că această scumpire nu survine unei creșteri la nivel mondial a prețului gazului, nici măcar a mult prea blamatei crize economice, ci, mai degrabă, în urma unui management defectuos și preferențial, pe care autoritățile statului l-au avut atunci când au atribuit subvenții de ordinul sutelor de milioane de euro, dar și prețuri preferențiale pe care diferiți producători de îngrășăminte chimice le-au obținut în urma unor așa-zise negocieri cu statul.

În acest caz, doresc să îi reîmprospătez memoria domnului Videanu. În urmă cu foarte puțin timp, domnul Ioan Niculae, care deține șase combinate de îngrășăminte chimice, mari consumatoare de gaze, șantaja statul român și amenința cu intrarea în faliment a firmelor sale dacă Guvernul nu îi acorda mult doritele facilități.

Ioan Niculae, deși este unul dintre cei mai bogați români, beneficiază în acest an de o subvenție mascată de 100 de milioane de dolari pentru că utilizează, prin lege, la combinatele sale chimice doar gaz intern, mult mai ieftin decât cel importat din Rusia. În plus, el cumpără gazul de la Romgaz cu un discount de 30 dolari/1.000 m[3] , ceea ce înseamnă că, practic, el plătește puțin peste 100 dolari/1.000 m[3] comparativ cu 2009, când dădea 197 dolari/1.000 m[3] .

Chiar dacă este un lucru normal ca statul să susțină și să încurajeze dezvoltarea firmelor românești în această perioadă, iar decizia filantropică a Guvernului Boc, în cazul domnului Niculae, pare ușor nefirească, nu pot să nu constat că aceste decizii luate în urmă cu doar câteva luni de același Guvern Boc influențează acum, în pragul uneia dintre cele mai grele ierni, viața câtorva milioane de oameni. În schimb, diferența dintre acești oameni și oamenii domnului Videanu, precum domnul Niculae, este aceea că ei nu vor îndrăzni niciodată să șantajeze statul român dacă nu vor avea bani de întreținere, iar ca hobby nu au susținerea unei echipe de fotbal, ci mai degrabă supraviețuirea de pe o zi pe alta.