Neculai Rățoi

„Fără spitale = fără sănătate!”

De-a lungul celor doi ani de când am fost ales să reprezint oamenii în Parlament, am încercat, în mod repetat, să atrag atenția asupra problemelor grave din sistemul de sănătate. Este inutil să mai afirm faptul că dezvoltarea unei țări se bazează pe educație și sănătate, noțiuni fundamentale în procesul de evoluție.

Astăzi, în ciuda unui evident colaps al sistemului, asistăm la o serie de decizii care aduc din nou presiune asupra celor angajați, dar și necazuri oamenilor de rând. Mă refer, desigur, la numeroasele hotărâri care vizează fie comasarea, fie chiar desființarea unor unități spitalicești. Guvernul a luat în vizor 182 de spitale și a decis comasarea a 111 dintre acestea, iar pentru restul de 71, transformarea în centre de permanență sau cămine pentru vârstnici. Aceste decizii au scos în stradă oameni și personal medical și au blocat prestarea serviciilor de sănătate. Oamenii se tem pentru sănătatea lor, se tem de cheltuielile pe care vor trebui să le facă plătind transportul pentru a ajunge în marile centre urbane pentru a se putea trata. Un drum lung nu înseamnă doar bani cheltuiți în plus, bani pe care unii români nu îi au, dar și punerea în pericol a pacienților aflați în stare gravă.

Pentru medicii și asistenții medicali, dintre care peste 3.000 sunt angajați ai spitalelor ce urmează să se reprofileze, decizia Ministerului Sănătății înseamnă disponibilizări. Afirmațiile ministrului Cseke potrivit cărora personalul medical nu va suferi disponibilizări sunt contrazise de realitățile sistemului de sănătate pe care domnul ministru îl conduce, mai exact de normele de personal aflate în vigoare, dar și de plafoanele de salarizare existente. Aceste decizii vor duce la un nou exod al personalului medical. Mulți se vor alătura miilor de doctori și asistente care au ales deja drumul străinătății, iar noi, românii, vom rămâne să ne tratăm singuri, eventual vom reinstitui local funcția de vraci.

Opțiunile de sănătate pe care le au cetățenii de rând se reduc din ce în ce mai mult, pentru că, doamnelor și domnilor, cum am mai spus și altădată, nu oricine își permite să se trateze în Austria sau în Germania. Avem deja multiple probleme, una dintre cele mai evidente fiind lipsa de capacitate a spitalelor, în unele dintre ele fiind deja normală internarea într-un singur pat a doi pacienți. Cum va rezolva decizia Guvernului această problemă cu care ne confruntăm încă de mult timp? Vă spun eu, nu o va rezolva, ci o va adânci. Protestele care au avut loc în toată țara ar trebui să îi facă pe guvernanți să gândească de două ori înainte de a merge mai departe cu aceste decizii. În încercarea lor fățișă de a restructura acest sistem, politicienii puterii fac ce știu mai bine: uită de oameni și de impactul pe care hotărârile lor le au asupra acestora.

Transferul de responsabilitate asupra autorităților locale este doar o mimare, întrucât opțiunea de a nu se supune deciziei ministerului echivalează cu tăierea fondurilor pentru unitățile spitalicești și, prin urmare, duce, mai devreme sau mai târziu, tot la desființare. Acest lucru este evident dacă luăm în calcul puterea financiară a autorităților locale din România, cu bugetele reduse sau chiar neaprobate pentru anul 2011. Transformarea în cămine de bătrâni este o decizie la fel de discutabilă. Avem mare nevoie de locații pentru vârstnici, dar nu îi putem închide în spații care vor păstra mult timp mirosul de boală și pericolul de infecții. Și bătrânii români au dreptul la o atmosferă curată și plăcută, iar hotărârea de a crea spații pentru aceștia, fără a lua în considerare decât factorul de necesitate, este sortită eșecului.