Tudorița Rodica Boboc

„Femeile au o dreptul la o viață fără violență. Agresiunea împotriva femeilor este intolerabilă”

Cu mai multe decenii în urmă, politicienii și diplomații timpului de pe toate meridianele globului pământesc au ajuns la concluzia că violența împotriva femeilor este intolerabilă și a venit vremea să i se pună capăt. Fenomenul social al violenței asupra persoanelor mai vulnerabile are o istorie îndelungată, dar și lupta împotriva acestuia a cunoscut mai multe momente de conștientizare și de acțiune.

Astfel, încă din 1979, printr-o Convenție a ONU, a fost recunoscut dreptul femeilor și fetelor la o viață fără violență și eliminarea oricărei forme de discriminare a lor. În anii care au urmat, activiștii pentru drepturile femeilor au început să organizeze manifestații pentru adoptarea unei zile de luptă împotriva violenței asupra femeilor. Așa s-a ajuns la stabilirea unei zile dedicate eliminării acestui tip de agresiune umană. Este ziua de 25 noiembrie, care a fost stabilită de Adunarea generală a Națiunilor Unite ca fiind Ziua internațională pentru eliminarea violenței asupra femeilor, care, începând cu anul 1999, a fost marcată fără întrerupere – Rezoluția Adunării generale a ONU nr. 54/134.

Pe tot parcursul derulării demersurilor precizate mai sus s-a impus constatarea că violența asupra femeilor este una dintre cele mai răspândite încălcări ale drepturilor omului din lume. Fenomenele subsumate acestei infracțiuni, dintre cele mai grave, au loc acasă, pe stradă, la școală, la locul de muncă, în tabere de refugiați, în spitale. Într-o măsură mai mare sau mai mică, se petrec în toate țările din lume, indiferent de etnie, rasă, vârstă, mediul de proveniență, indiferent de venit sau de nivelul de educație. Nu întâmplător peste tot în lume au loc în această zi manifestații și acte

de condamnare a diverselor forme de violență îndreptate asupra femeilor.

Constatarea este valabilă și pentru situația din țara noastră. Femeile din România actualmente se confruntă cu această realitate extrem de dureroasă și de primitivă. Fenomenul persistă, în ciuda faptului că în rezoluția ONU se vorbește despre eliminarea violenței împotriva femeilor.

Datele la nivel mondial ne arată că fenomenul nu numai că nu fost eradicat, dar continuă și se diversifică în forme din ce în ce mai dăunătoare. Pentru România, potrivit rapoartelor Ministerului Afacerilor Interne, numărul de agresiuni cu violență cunoaște o tendință de scădere. Acest lucru este de apreciat și nutresc speranța că este real și va continua să scadă.

Este posibil ca măsurile adoptate de Parlament, de Guvern și de autoritățile locale să dea rezultate. Apreciez că avem o Lege pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, care a fost îmbunătățită în mai multe rânduri. De asemenea, unele autorități locale au amenajat adăposturi de urgență. La nivel național s-a adoptat un număr telefonic de urgență, special pentru semnalizarea cazurilor de violență domestică, iar poliția a primit competențe sporite, pentru a preveni și a ajuta victimele. Cred că sancționarea agresorilor trebuie să continue și chiar să se înăsprească. La fel, serviciile în slujba victimelor violenței trebuie să se situeze la nivelul prevăzut de lege. Aici este răspunderea autorităților locale, să ia măsurile reglementate, și anume: adăposturile pentru victimele violenței, centrele de primire în regim de urgență, ordinul de protecție provizoriu, locuințele protejate și celelalte măsuri de protecție a victimelor.