Elvira Șarapatin

„Femeile trebuie să facă pasul în față și să aibă curajul de a-și asuma un rol public mult mai des decât o fac în prezent” În câteva zile intrăm în luna martie, care a fost dintotdeauna asociată cu femeia, cu iubirea și cu frumusețea, iar începutul acestei perioade se face prin oferirea unui mărțișor.

Jumătatea lunii martie este invariabil dedicată femeilor, acordându-li-se mai multă atenție, gest care ar trebui făcut în fiecare zi. Numai prin voința ei poate să iasă din umbra bărbatului, prin asumarea unui rol public mult mai des decât o face în prezent.

Femeile au multe lucruri de spus, iar vocea lor trebuie să fie auzită mai des și mai puternic în societatea noastră. De ce trebuie să vorbim prin vocea bărbaților? Cred că vocea noastră este mai plăcută și mult mai convingătoare în foarte multe situații.

Eu apreciez însă că abordarea corectă este să scoatem în evidență ceea ce ne apropie ca oameni, ceea ce ne este comun, iar diferențele inerente dintre cele două genuri sunt aspecte care ne completează reciproc.

În cele mai multe cazuri, europenii proclamă egalitatea genurilor, și nu egalitatea femeii cu bărbatul. Ei nu spun că „Femeia trebuie să fie egală cu bărbatul”, că „Femeia trebuie să aibă șanse egale cu bărbatul”. Ei spun „Cele două genuri trebuie să fie egale” sau că „Cele două genuri trebuie să aibă șanse egale”.

Astăzi, femeile reprezintă o treime din Parlamentul European, iar în parlamentele naționale din statele Uniunii Europene, în medie, aproape unul din patru parlamentari este femeie. O astfel de situație era de neconceput în urmă cu câteva decenii, atunci când se considera că politica este o lume a bărbaților.

Este rolul și datoria noastră ca, prin felul în care ne manifestăm, prin felul în care muncim, prin conduita noastră etică și politică, să arătăm că implicarea femeilor în politică este un lucru benefic, iar atunci alegătorii vor căpăta mai multă încredere în candidații femei.

Una din primele cauze care conduc la inegalitatea dintre bărbați și femei este orientarea timpurie a băieților în primele forme de educație din cadrul familiei.

Responsabilitățile specifice din familie reprezintă a doua mare cauză care afectează șansele femeilor de a accede în cariera politică sau profesională. Femeile cu mai mulți copii au șanse mult mai mici de a avansa la locul de muncă. Din cauza responsabilităților specifice din familie, acestea nu se pot dedica cu preponderență profesiei.

Angajatorii nu își pun problema din perspectiva unei mame. Ei cer randament egal, dar nu iau în considerare în niciun fel condițiile inegale dintre bărbați și femeile care au copii în îngrijire. Femeia trebuie să se împartă între profesie și copil. Din acest motiv, toate studiile realizate la nivel european arată că rata de ocupare a femeilor scade odată cu creșterea numărului de copii.

Cea de-a treia mare cauză a inegalității de gen în funcțiile de conducere este și cel mai dificil de depistat și cu atât mai greu de combătut. Este vorba de așa-numitul efect al „plafonului de sticlă”, care limitează accesul femeilor către pozițiile de conducere din mediul privat, din administrație sau din politică.