Ion Răducanu

„Feriți-vă de fapte de rușine!”

„Rușinea se poate defini ca o întristare și tulburare pentru cele rele, care parcă aduc dezonoare, și aceste rele pot fi sau prezente, sau trecute, sau viitoare. Iar nerușinarea este o nepăsare și indiferență pentru aceste lucruri.” – Aristotel

Săptămâna trecută, toate canalele media au tăvălit în noroi și bălăcărit din nou Parlamentul român pentru trecerea ca „lebăda prin apă” a OG nr. 26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la operatorii la care statul este majoritar.

Motivul, art. 14 – prin care membrii AGA sau ai CA nu pot primi indemnizații fixe lunare mai mari de 25% din indemnizația fixă lunară a directorilor generali.

Față de 47 lei/ședință, cât era în legislația de până acum, adică din 2010, creșterea este uluitoare și nerușinată, dacă avem în vedere salariile actuale ale directorilor din companiile în care statul este majoritar și chiar pe cele care vor fi acordate începând cu 1 ianuarie 2014 – de 6 salarii medii pe economie (200 de euro).

Ordonanța se aplică și în cazul multor companii de stat, chiar și cu pierderi, care au trecut la rangul de „companii cu management corporatist și criterii de performanță”, unde directorii au salarii năucitoare, care facilitează indemnizații tot atât de năucitoare și pentru membrii AGA sau CA, numiți de Guvern sau ministere pentru „profesionalism, patriotism și atașament partinic”.

PL-x nr. 353/2013 a trecut în Camera Deputaților cu 255 de voturi pentru, 66 contra și 18 abțineri (339 prezenți). La momentul dezbaterii nimeni nu a comentat, pentru că nimeni nu a sesizat (nici măcar opoziția) faptul că am votat ca membrii AGA și CA din cele peste 157 companii de stat, plus câteva sute de la nivel local, să aibă câștiguri nemeritate și sfidătoare la adresa românilor din ce în ce mai săraci. Proiectul de lege avea avizul favorabil de la cinci comisii și raportul Comisiei de buget-finanțe.

Avem oare curajul și dreptul să ne întrebăm:

1. Cine își asumă bălăcăreala în media a forumului legislativ, în toată media românească?

2. Cine se face vinovat de reintroducerea în legislație a unor asemenea „nemernicii” favorabile unor specialiști care în realitate nu sunt decât niște „lipitori” sau căpușe”, fără bun-simț, ce-și trag seva bunăstării lor din bani publici? Este adevărat că acest lucru datează de ani buni și a bântuit toate guvernele României postdecembriste.

În declarația mea politică din 24 septembrie 2013, intitulată „Să ne trezim, parlamentari români”, spuneam că pentru credibilizarea Parlamentului este nevoie să ne trezim, pentru că România are nevoie de o legislație bună și larg acceptată, nu de una rapidă și plină de ascunzișuri și parșivități.

Se vede însă că nu ne-am trezit și acum ne este rușine să recunoaștem că am greșit fie din superficialitate, fie din grabă sau chiar cu bună știință.