Neculai Iftimie

„«Ferma de lângă casă» – proiect de un real folos” Studiind în ultimele zile proiectul „Ferma de lângă casă” al Asociației Gospodarilor din România ESTAR, am ajuns la concluzia că acesta poate fi de un real folos atât gospodăriilor țărănești, cât și economiei naționale.

Constat că România este printre puținele țări în care 47% din populație trăiește în mediul rural. Viața în acest mediu, vrem nu vrem, este indisolubil legată de creșterea animalelor.

În momentul de față, în România există 2.247.000 de gospodării țărănești care se pretează la organizarea fermelor de lângă casă bazate pe producția zootehnică, ținând însă cont de legislația protecției mediului.

În agricultura României, gospodăria țărănească poate fi o întreprindere individuală, având ca scop obținerea de produse agricole, prelucrarea lor primară și comercializarea cu preponderență a propriei producții agricole.

Gospodăria țărănească ar putea să funcționeze oriunde există o bucată de pământ, pentru că oamenii o asociază cu produsele naturale, mai bune decât cele din magazine și o caută.

Gospodăria țărănească are însă câteva caracteristici remarcabile, și anume membrii săi nu ies la pensie, este o formă simplistă de economie circulară, în cadrul ei totul este folosit, nimic nu se pierde.

Caracteristica gospodăriei țărănești reiese din complementaritatea sa față de marea exploatație. Cea dintâi, spre deosebire de marea exploatație, nu produce pentru piață. Totuși, fiecare dintre noi dorește să cumpere acele produse care se regăsesc în gospodăria țărănească.

Gospodăria țărănească are o tradiție istorică, din epoca în care totul se făcea în casă și în gospodărie.

Având în vedere structura proprietății și a gospodăriilor, precum și alți factori precum dezindustrializarea, migrația tinerilor, lipsa dorinței de asociere pentru producere, procesare și comercializarea produselor, pe fondul îmbătrânirii populației și al creșterii numărului de pensionari și asistați social, gospodăria țărănească este amenințată ca existență, multe sate fiind în curs de depopulare.

În același timp, invazia agresivă a produselor alimentare din import reduce considerabil comercializarea produselor agricole ale micilor agricultori.

Sunt sigur că dezvoltarea și consolidarea gospodăriei țărănești vor constitui preocupări pentru salvarea satului românesc, pentru a-l transforma într-o unitate lucrativă a familiei de țărani, care să-și asigure existența, și continuitatea unui neam pe acest teritoriu.

Astăzi, gospodăria țărănească ar putea deveni o fermă familială prin implementarea proiectelor-tip cu ajutor financiar național și european, cultivând în tânăra generație înclinația pentru noile standarde ale tradiționalului în producția gospodăriei.

În fapt, avem de reașezat în matca tradițională pe țăranul navetist sau pe cel suspendat între oraș și sat.