Nicolae Ciprian Nica

„Ferma”

„I. Orice merge pe două picioare e dușman.

II. Orice merge pe patru picioare sau are aripi e prieten.”,

(G. Orwell, „Ferma animalelor”)

Atunci când în societatea în care trăiești nu îți e permis să vorbești liber, să spui ce simți, oamenii inventează diverse „strategii de comunicare” prin care transmit „codat” nemulțumirile lor.

Astfel de practici au fost folosite în regimurile totalitare, iar „Ferma animalelor” a lui Orwell a făcut istorie în epocă.

Din ce în ce mai mulți români consideră că actuala putere – PDL-UDMR – face tot posibilul pentru instalarea unui regim totalitar în care oamenii sunt luați de pe stradă de organele de ordine, anchetați și amendați pentru că au curajul să se exprime critic la adresa celor care conduc. Cu toții ne temem să mai vorbim la telefon, ne temem să ne manifestăm public nemulțumirile, ne temem să nu retrăim vremurile pe care le credeam de mult apuse și, ușor dar sigur, învățăm să ne exprimăm în parabole pentru a scăpa de „timpanul regimului”.

Fără să vreau, am fost martorul unui astfel de dialog care suna cam așa: „L-ai auzit pe leu ce spunea? Că, cică, cei care nu acceptă ideile lor, conceptul lor, refuză să trăiască în modernitatea junglei. Gogoși peste gogoși. De șapte ani de zile ne vinde gogoașa asta cu modernizarea junglei! Că face nu știu ce fel de autostrăzi suspendate printre liane de ajungi dintr-o parte a junglei în alta într-o clipită, dar între vorbe și fapte e o prăpastie de sequoia, nu alta”, spunea unul dintre interlocutori.

În timp ce răspunsul celuilalt suna cam așa: „Păi cum e sacul așa e și peticul. A fost la Transporturi șacalul ăla de nu a făcut decât pentru el. I-a dat, în Oltenia, contracte Piticului Porno să repare drumuri. Ce autostrăzi printre liane, ce conexiuni de mare viteză? Ne-au rugat francezii și ungurii să facem linie de cale ferată de mare viteză și nici măcar n-am fost în stare să răspundem la scrisori. Iar acum au pus-o pe ciocârlia asta care a mai fost și care n-a făcut nimic. O să avem noi autostrăzi când ne-om vedea ceafa! Și ne vând gogoșile astea cu modernizarea... Tare proști ne mai cred.”

Dialogul a continuat pe același ton, exact ca în „Ferma animalelor”, pe care cei doi poate nici nu o citiseră.

Am redat acest mic dialog din cel puțin trei motive.

Astăzi este 3 mai – Ziua libertății de exprimare! Puteam alege să vorbesc despre această zi importantă într-o altă tonalitate – citând din diverse rapoarte care vorbesc despre înrăutățirea condițiilor de muncă pentru ziariștii care vor să își facă treaba în această țară. Am ales să redau această parabolă pentru că, din punctul meu de vedere, ea vorbește cel mai bine despre sistemul politic în care trăim.

Un alt argument luat în calcul este cel privitor la faptul că de ani buni de zile trăim într-o realitate dublă. Pe de o parte „trăim” declarațiile publice ale celor care conduc astăzi România și care ne vorbesc despre modernitate, despre reformă, despre victoria binelui asupra răului, despre colaps economic și despre Harap Alb care s-a luptat cu Zmeul și, pe de altă parte, trăim realitatea dură, cruntă a acestor ani. Iar această realitate arată în felul următor: spitale înglodate în datorii, transformate în adevărate focare de infecție, drumuri din ce în ce mai proaste, servicii publice din ce în ce mai slabe, siguranța cetățeanului, din ce în ce mai șubredă. Explicația tuturor: e criză! Și așa este! Dar nu vorbim despre o criză financiară, ci vorbim despre o criză morală de proporții.