Ileana Cristina Dumitrache

„Fie că ne place, fie cău nu, din ce în ce mai des auzim despre acte de violență în școli!”

Cu toții ne întrebăm ce s-a întâmplat cu elevii care au devenit extrem de agresivi și violenți? Ce anume le stârnește acestora un comportament deloc acceptat în societate? Răspunsul este destul de simplu: promovarea, aproape zilnică, a nonvalorilor și a modelelor nocive în toate rețelele media. Ridicarea la statutul de „vedetă” a unor persoane de cele mai multe ori aflate la marginea societății sau la limita legalității are ca efect dezvoltarea unei false identități și, nu de puține ori, identificarea adolescenților cu așa-zise personaje de „succes”.

Accederea la statutul de „vedetă” începe cu popularizarea protagoniștilor și a acțiunilor lor, care deja excedează terebilismul și imaturitatea, prin postarea pe internet de filmulețe „amuzante” (sinonim cu agresive) ce incită la indisciplină și violență. Prin accesul copiilor la astfel de informații, fără a fi controlați și monitorizați de către părinți, se propagă o imagine nocivă și periculoasă, distorsionată, a noțiunii de „a fi popular”. Se știe deja că un copil învață cel mai rapid prin imitare și încă de mic el este expus la tot felul de informații, care, nefiltrate și necenzurate, pot crea o percepție eronată cu privire la comportamentul în societate și la atitudinea față de bine/rău sau permis/interzis. De cele mai multe ori, intervenția părintelui, a educatorului, a profesorului, a tutorelui sau a unui adult responsabil survine prea târziu.

Acesta este un motiv în plus pentru a acorda atenția necesară copiilor înainte de a deveni adolescenți și de aceea în declarația mea politică anterioară am făcut apel, în mod special, la asigurarea mediului propice creșterii copiilor cu părinții plecați la muncă în străinătate, pentru că supravegherea timpurie a copilului, a anturajului acestuia, cenzurarea și monitorizarea activității lui – cât mai limitate – în fața televizorului/calculatorului fac ca tentația preluării unor mesaje greșite, modele inadecvate și comportamente deviante să fie semnificativ diminuată.

Sigur, foarte important este faptul că părintele este primul și cel mai accesibil model al copilului, astfel că și acesta trebuie să aibă comportamentul pe care și l-ar dori și se așteaptă să îl aibă copilul său. Însă, din păcate, tot mai mulți părinți nu sunt interesați sau sunt din ce în ce mai ocupați și nu oferă copiilor lucrurile cele mai prețioase: timp și atenție. De aceea, cum am mai spus și în declarațiile anterioare, familia, profesorii și, nu în ultimul rând, Consiliul Național al Audiovizualului au rolul de a furniza – cu discernământ – copilului cunoștințe elementare și utile de bună creștere și comportament în societate. Este ușor să lucrezi cu un copil încă din fragedă copilărie, când el este ca un burete care absoarbe rapid informația, însă informația trebuie să fie corectă și adaptată vârstei și nevoilor copilului.