Ioan Munteanu

„Fiecare trebuie să simtă că trăim vremuri de austeritate” (Emil Boc)

Premierul vorbește de austeritate, dar până la ce nivel? Dacă și lucrătorii din domeniul finanțelor au decis să protesteze înseamnă că devine tot mai greu de trăit. Protestele acestora au frapat prin duritatea limbajului și prin hotărârea de a nu ceda în fața unor promisiuni formale. „Hoții!” și „Demisia!” au fost strigările cel mai des auzite, la fel de înverșunate ca și cele de la Cotroceni, din timpul mitingului polițiștilor.

Există tot mai multă ură, adunată de aproape toți românii, nemulțumiți de austeritatea exagerată de care vorbea premierul, dar și de lipsa de comunicare dintre cei care se află în grevă și cei care ar trebui să le asculte păsul. Ce efort ar fi făcut un ministru dacă ar fi stat de vorbă cu protestatarii? Să comunici cu oamenii care ți se adresează este o chestiune de bun-simț și de onoare. Soluțiile greșite aplicate pentru ieșirea din criză și neputința guvernanților de a conduce țara creează haos în România. Este obligația tuturor politicienilor să lase pe plan secund orice interes și să participe la un efort comun pentru ieșirea din recesiune.

Consider că demisia Guvernului actual ar fi un prim pas spre liniște și stabilitate. Există mulți oameni competenți, buni profesioniști, adevărați români, care ar putea salva țara de amenințarea prăbușirii în prăpastie. E timpul să iasă în față, să-i vedem cu toții și să preia problemele țării.

Eu nu cred în forța străzii, nu cred că salariații din finanțe sunt o masă manipulată de către câțiva instigatori, nu cred în lovitura de stat despre care se tot vorbește. Cert este că numărul românilor nemulțumiți este, pe zi ce trece, tot mai mare și interesele strict politice ale guvernanților nu ne fac decât rău.

Încotro ne îndreptăm?

*

„Unii la bal, alții la răscoală” (Titlu, Antena 3)

Multă lume bună, miercuri seara, la Ateneul Român! Toată această aleasă adunare a fost ocazionată de lansarea platformei creștin-democrate de către Teodor Baconschi. Cald și bine acolo, tratație, conversație, atmosferă relaxată, adică lucruri absolut normale pentru lumea civilizată.

În paralel cu acest eveniment, televiziunile comentau situația de la Ministerul de Finanțe, acolo unde câteva sute de angajați protestau, destul de violent, pentru recâștigarea drepturilor salariale care fuseseră tăiate în mod drastic. Așteptau apă și sandwich-uri pentru a putea rămâne la ușa ministrului Ialomițianu până dis-de-dimineață, când își reluau protestul.

Iată deci că, după profesori și polițiști, a venit rândul celor de la finanțe să iasă în stradă.

Întreaga societate românească se mișcă, nemulțumită de măsurile extremiste ale Guvernului. Ar urma, desigur, să protesteze puținii veterani de război, rămași în viață, persoanele cu dizabilități și asistații sociali, categoriile sociale cele mai afectate de boală și de sărăcie, cei de la care urmează să se mai adune ceva bănuți. De ce nu se umblă la averile uriașe ale potentaților vremii, de ce nu se limitează efectele evaziunii fiscale, de ce nu se aplică impozitele pe obiectele de lux? Ceea ce se întâmplă este o sfidare a demnității umane și a celor mai elementare reguli de bunsimț!