Emil Marius Pașcan

Bună seara, distinși colegi! Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Bună seara, domnule ministru! Domnule ministru,

Eu mă întreb, ca om în primul rând: cum ați reușit să vă coborâți într-atât?! Un profesor universitar cu o carieră de vreo 30 de ani în spate, un magistrat ilustru, ați jurat pe Biblie să apărați justiția, iar acum vă subordonați intereselor unor infractori, pe care le serviți cu zel, cu elan și pe deplin?!

Eu mă întreb, domnule ministru: oare considerați că cei de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași vă împărtășesc opiniile? Prezentați elogios, rozaliu, frumos, fastuos statul de drept din România, pe care l-ați și declarat că este unul cu niște specificități. Da, domnule ministru! Este statul de drept pe care îl reprezentați ilustrativ! Este un stat în care aveți propriile realități, în care subordonați justiția și o trimiteți sub controlul celor din Kiseleff, și al dumneavoastră, probabil, și al colegilor de partid, și sunteți total paralel cu realitatea.

Poate că noi, politicienii, suntem răi, domnule ministru! Poate că suntem răi că vă criticăm – suntem din opoziție –, dar, mă întreb: colegii dumneavoastră care sunt astăzi în stradă și care protestează, fie ei procurori, fie judecători, oare sunt la fel de răi cu dumneavoastră și vă judecă politic în cheia opoziției?!

Vă întreb: despre infractorii care astăzi colcăie pe străzi – și nu este săptămână să treacă să n-auzim de vreo tâlhărie, de vreun viol, de vreo spargere, tot mai numeroase –, domnule ministru, prin faptul că ați impus Legea recursului compensatoriu, de care vă delimitați acum, dar n-ați făcut nimic să o corectați, vă convine? Sunteți mândru de mărețele dumneavoastră realizări? Știți, domnule ministru, că sub ilustra dumneavoastră cârmă...