Cristian Sorin Dumitrescu

Finalul săptămânii trecute ne-a adus, pe lângă o mulțime de vești catastrofale – una dintre ele fiind cea a deprecierii monedei naționale în raport cu principalele valute –, și o veste mai puțin neplăcută, ba chiar bună, aș putea zice: mult așteptata demitere din fruntea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale a domnului Sebastian Lăzăroiu!

Spre deosebire de alte dăți, când o astfel de schimbare la nivelul aparatului guvernamental producea nu doar satisfacții, ci și regrete (cel puțin din partea susținătorilor politici ai celui demis), se pare că de această dată demiterea domnului Lăzăroiu a reușit să fie un act politic pe placul tuturor: pe cel al populației, în favoarea bunăstării căreia domnul ex-ministru nu a făcut absolut nimic (considerând că cei care au un venit de cel puțin 800 de lei lunar sunt putrezi de bogați, deci ar mai trebui împilați cumva!), pe cel al partidelor aflate în opoziție (îngrijorate de faptul că unul dintre cele mai importante portofolii ministeriale a fost încredințat unui individ a cărui principală preocupare era aceea de a furniza populației nu protecție socială, ci povești cu Albă-ca-Zăpada, semn al unei imaturități cronice!), dar, de această dată, chiar pe placul unanim al Partidului Democrat Liberal, nimeni altul decât structura care l-a propulsat pe domnul în cauză într-o funcție pentru care nu avea, în mod evident, nici cea mai vagă calificare!

Pornind de la acest caz, mă întreb cu îndreptățită îngrijorare: când are de gând actualul prim-ministru să trimită spre profesiuni la care se pricep (sper eu, ceva mai bine!) și pe ceilalți purtători neautorizați de parafe ministeriale? Pentru că este evident pentru toată lumea faptul că domnul Sebastian Lăzăroiu este departe de a fi singurul membru incompetent al acestui pseudocabinet de „rătăciți în tranziție”, fiind și alți așa-ziși miniștri precum, spre exemplu, domnul Traian Igaș (pentru care chiar și limba română are foarte multe secrete), domnul Gheorghe Ialomițianu, domnul Ion Ariton, ca să nu mai vorbim de cvasiinexistentul Teodor Baconschi, a cărui discreție ministerială este atât de acută, încât sunt sigur că nu ar avea nimic serios de spus chiar și în cazul unei iminente invazii extraterestre!

Mă opresc cu enumerarea aici, căci lista ar putea fi mult mai lungă, iar concluzia – una singură: pentru a se mai salva ceva din ceea ce mai poate fi salvat în această țară, ar trebui să-și ia o lungă vacanță, încă de pe-acum, întregul Cabinet condus de domnul Emil Boc, făcând loc, astfel, unor oameni cu adevărat preocupați și pricepuți în gestionarea treburilor acestei țări, care să aibă o strategie coerentă în abordarea problemelor complexe ale unui stat situat într-o lume care, iată, nu a ieșit bine dintr-o criză economico-financiară și se pare că este pe cale de a se confrunta cu o alta, mult mai dificilă!

Or, dacă astea-s „competențele” cu care actualul premier vrea să întâmpine deja nou-anunțatul taifun economic și financiar, atunci este foarte clar că acest popor și această țară se îndreptă, vertiginos și implacabil, spre o prăpastie din care nu cred că vor mai putea ieși prea curând, indiferent de rezultatele alegerilor parlamentare de anul viitor! Așadar, domnule prim-ministru și domnilor miniștri, fac apel la urma de patriotism pe care, sper eu, o mai aveți și vă rog să luați, în sfârșit, o decizie înțeleaptă: prezentați-vă demisiile!