Răzvan Șerban-Mustea

„Fiscalitatea în condiții de criză”

De mai bine de patru ani, de când a fost implementată cota unică de impozitare ca parte integrantă a programului nostru de guvernare, numărul susținătorilor acesteia a crescut, chiar și în rândul celor mai sceptici analiști economici. Asta nu înseamnă că întreaga clasă politică este coalizată în jurul menținerii ei și este convinsă de beneficiile aduse de aceasta. Încă din primul an de la aplicare, volumul investițiilor străine a crescut considerabil, iar cele autohtone au fost puternic stimulate.

Cota unică a consolidat afacerile de pe piața românească și a permis statului să controleze mult mai ușor sumele colectate la bugetul de stat. Mai mult, datorită reducerii valorii acestui impozit, veniturile la bugetul de stat au crescut, în primul rând prin stimularea oamenilor de afaceri de a nu mai încerca să-și ascundă afacerile.

În ciuda tuturor aspectelor favorabile create de implementarea acestei măsuri fiscale, încă mai există oameni politici contestatari ai acesteia, care-i doresc sfârșitul, fără să prezinte argumente fundamentate economic, ci care speră că discursul asupra impozitului progresiv le va mai aduce ceva voturi.

În actualul context economic, schimbarea politicii fiscale ar bulversa mediul economic românesc, iar rezultatele actualei politici fiscale nu justifică sub nicio formă renunțarea la o politică ce și-a demonstrat rezultatele pozitive. Nici criza economică și nici falsa ipoteză conform căreia problemele economiei se rezolvă luând de la cei bogați și dând celor săraci nu impun astăzi creșteri ale fiscalității în România. Problemele pe care le are bugetul de stat, din perspectiva colectării, reflectate într-o pondere de aproximativ 29% din PIB, față de 40-41% în țările Uniunii Europene, se află cu siguranță în abilitatea și buna-credință a administrațiilor fiscale și a organelor de control financiarcontabil ale Ministerului de Finanțe.

Faptul că anumiți agenți economici găsesc subterfugii pentru eludarea plății datoriilor la bugetul de stat creează și probleme consistente pentru climatul concurențial din România, afectându-i direct pe bun-platinici sau trimițându-i și pe aceștia către economia neoficială.

Așadar, doamnelor și domnilor, pentru că mediul economic răspunde pozitiv mai degrabă prin aplicarea stimulilor fiscali decât prin măsuri coercitive, vă rog să analizăm cu rigurozitate ce măsuri fiscale eficiente se pot implementa în orizontul următor de timp. România trebuie să analizeze serios cum poate fi utilizată politica fiscală împotriva cauzelor și efectelor crizei economice, în condițiile în care, de la 1 ianuarie 2010, Germania va face reduceri însemnate ale fiscalității, iar Franța are în dezbatere noi măsuri de relansare economică cu ajutorul stimulentelor fiscale.