Andrian Sirojea Mihei

„Fostul grânar al Europei, amenințat de deșertificare”

Ziua mondială pentru combaterea deșertificării și secetei este sărbătorită anual pe data de 17 iunie, dată stabilită de Adunarea Generală a Națiunilor Unite, odată cu adoptarea în 1994 a Convenției Națiunilor Unite pentru combaterea deșertificării, prin rezoluția 49/115. Statele sunt invitate să dedice această zi implementării convenției și mediatizării necesității cooperării internaționale pentru combaterea deșertificării și secetei, subliniind problemele cu care se confruntă milioane de oameni care locuiesc în regiuni deșertificate. Anul acesta, accentul se pune pe combaterea degradării solului pentru o agricultură sustenabilă.

Deșertificarea este considerată cea mai mare provocare de mediu a vremurilor noastre, în special prin degradarea constantă a solului. Acest fenomen apare atunci când copacii și vegetația care țin solul sunt tăiate, când suprafețele agricole sunt curățate pentru cultivare, când pășunatul este făcut necorespunzător, când agricultura intensivă epuizează nutrienții din sol, când irigațiile sunt deficitare. Combinarea acestor factori conduce la transformarea pământurilor degradate în deșert.

Dincolo de acești factori care țin de activitățile umane, factorii climatici au o mare contribuție. Eroziunea provocată de vânt și de apă, care iau pământul arabil și lasă în urmă un amestec infertil de praf și nisip, agravează fenomenul. Perioadele prelungite de secetă își pun amprenta asupra calității solului, iar schimbările climatice vor accelera ritmul deșertificării în unele zone. Ignoranța, erorile, dezastrele naturale sau provocate de om pot, de asemenea, contribui la degradarea solului.

Studii recente arată că 40% din suprafața destinată agriculturii și creșterii animalelor este afectată de deșertificare și că 3,6 miliarde de hectare sînt afectate de degradarea terenurilor din cauza schimbărilor climatice și a activităților umane. Un studiu realizat de 13 institute europene de pedologie și meteorologie afirmă că în următorii douăzeci de ani zece județe ale României situate în sudul țării vor deveni aride și multe culturi de plante vor dispărea, cele mai afectate județe fiind în Banat, Oltenia și Dobrogea, în Olt aproximativ 80 de mii de hectare transformându-se deja în nisip.

Tăierile masive de păduri, dispariția plantațiilor pomicole care mențineau stabilitatea solului, distrugerea sistemelor de irigații, parcelarea excesivă a terenurilor după retrocedarea către foștii proprietari sunt numai câteva dintre cauzele care au condus la deteriorarea terenurilor agricole și extinderea fenomenului de deșertificare din aceste zone. Lipsa materiei organice, care face ca suprafețe importante să fie neproductive, creșterea temperaturilor, care duce la evaporarea rapidă a apei din sol, lipsa lucrărilor agricole de profunzime, care să permită apei să iasă la suprafață, lipsa tehnologiilor și culturilor adecvate solurilor nisipoase și lipsa irigațiilor în aceste zone nisipoase adâncesc degradarea solurilor respective.