Răzvan Ionuț Tănase

„Fracturarea hidraulică, acceptată sau nu de români”

Datorită modului în care cetățenii români consideră de cuviință să-și exprime problemele și să caute rezolvarea lor, țara noastră poate fi catalogată cu ușurință drept una a protestelor, însă de cele mai multe ori aceste acțiuni sunt justificate, ținând cont de nedreptățile la care este supusă populația.

Și cum una dintre cele mai intense manifestări de acest gen este legată de nemulțumirile referitoare la exploatarea gazelor de șist în România, rămâne să ne întrebăm: oare temerile localnicilor sunt bazate pe argumente solide, ori s-a încercat inducerea neliniștii și nesiguranței prin hiperbolizarea efectelor negative ale fracturării hidraulice?

Deși activitatea este una destul de controversată și la nivel internațional, tot mai multe state dau undă verde exploatării gazelor de șist, dar cetățenii nu se lasă influențați de beneficiile financiare, punând mai presus de toate siguranța mediului înconjurător.

Gândindu-ne la faptul că resursele certe de gaze convenționale ale României sunt pe cale de epuizare, am fi tentați să ne orientăm atenția, cum de altfel s-a și întâmplat, asupra rezervelor de gaze potențiale din subsolul țării noastre și din platforma continentală a Mării Negre. Cea mai importantă pondere o dețin gazele de șist, care ne-ar asigura consumul pentru cel puțin o sută de ani. De aici apar însă controversele legate de efectele devastatoare pe care

fracturarea hidraulică le are asupra mediului înconjurător: contaminarea pânzei de ape freatice cu substanțe poluante, consumul cantităților mari de apă, posibilitatea eliberării de gaze în atmosferă și chiar producerea unor seisme de mică intensitate în zonele în care se forează.

În opinia mea, aceste riscuri ar putea fi înlăturate doar dacă tehnologiile potrivite ar fi folosite în mod corect. Nu trebuie să ne lăsăm însă influențați de succesul răsunător pe care Statele Unite ale Americii susțin că îl au în această activitate de exploatare, cu producerea unui număr minim de riscuri. Ca o măsură de precauție ar trebui să ținem cont de faptul că, în cazul SUA, majoritatea zăcămintelor se găsesc în zone mult mai puțin locuite, pe când în România resursele se găsesc în zone cu o densitate a populației destul de ridicată. Dacă s-ar impune stabilirea unor standarde de mediu corespunzătoare și dacă autoritățile ar monitoriza corect activitatea companiilor din domeniu, consider că efectele dăunătoare asupra mediului înconjurător ar putea fi diminuate. Însă cum de la a zice și până la a face este un drum destul de lung, rămânem oarecum cu incertitudinea adevăratului cost al fracturării hidraulice.

În cazul în care cadrul normativ nu este stabilit cu strictețe, iar companiile își vor desfășura activitatea fără a fi supuse unor controale riguroase, permanente, riscăm să punem în pericol resursele valoroase de pe teritoriul țării noastre și să transformăm zonele rurale în zone puternic industrializate, unde platformele de sonde și conductele vor lua locul pădurilor și al terenurilor agricole.