Mircea Irimescu

„Frânturi etice, psihologice, politice”

Adept fervent al implicării plenare și discutabile a președintelui în toate problemele politice, juridice și economice ale țării, domnul Băsescu, încă de la începutul primului mandat, a adus în viața publică a țării un dinamism apreciabil.

Personal, m-am bucurat că folosește un tip de discurs politic frust, direct, lipsit de eufemismele cu care ne obișnuiseră predecesorii săi. Ulterior, când am ajuns să asist la cuvântările pe care le ținea în aula Camerei Deputaților, am detectat în vocea, gestica și intonația Domniei Sale o nuanță nefirească care ascunde o satisfacție maladivă: aceea de a fi el cel care spune lucrurilor pe nume, de a fi el cel care trasează „linii directoare”, care înfierează devierile și năravurile politicianiste. În rostirea președintelui se identifică precipitarea determinată de teama ca nu cumva să i-o ia cineva înainte în facerea publică a gravelor probleme sociale și economice ale României. Să ne amintim felul intempestiv în care a ieșit la rampă pentru a anunța reducerea salariilor, pensiilor și a subvențiilor de toate formele. Discursul președintelui din Parlament de săptămâna trecută confirmă această supoziție.

În anul 2009, și mai ales în timpul campaniei care i-a adus ultimul mandat în cea mai înaltă demnitate publică a țării, domnul Băsescu, perfect informat despre urgența impunerii unor măsuri de austeritate specifice perioadelor de recesiune, a decis amânarea lor doar în folosul său electoral și al partidului care-l susținea. „Adversarul meu este criza economică”, a precizat atunci președintele dar, contrar acestei afirmații, nu a întreprins nimic pentru ușurarea situației țării, dovedindu-se capabil a subordona interesele naționale celor personale și de grup.

În luările sale de poziție pe tema dificultăților economice ale țării se vede plăcerea președintelui de a se afla în fața unei provocări. Putem bănui că este mare amator de senzații tari. Promisiunea Domniei Sale că va trece țara prin criză așa cum își trecea pe vremuri vaporul prin furtună este însoțită de o mulțumire detectabilă. Ceva asemănător celebrei atitudini a fostului premier britanic W. Churchill care, la începutul ultimului război mondial, jubila că, în ciuda amenințării războiului distrugător, el simțea că întinerește.

Președintele are toate datele unei abordări corecte a realității în care se află țara. În ciuda acestui lucru, capacitatea domnului Băsescu de a intui evoluția economiei românești a fost redusă. De la aprecierea relației cu FMI-ul ca o „centură de siguranță”, la presupunerea că România este protejată de criza financiară, băncile românești nefiind în pericol de faliment, la prognozele eronate de reluare a creșterii economice, susținerile președintelui denotă lipsa unui minim fler economic și politic pentru problemele majore ale țării. În plus, niciodată nu s-a arătat îngrijorat de erorile sale de apreciere, dimpotrivă, a etalat o tot mai accentuată încredere în sine.