Neculai Iftimie

„Furaje modificate genetic din belșug”

Uniunea Europeană produce mai puțin de 5% din necesarul de soia. Anual, Uniunea Europeană consumă circa 35 milioane de tone de boabe de soia și șrot de soia. Aceste cantități provin cu precădere din Brazilia, Argentina și Statele Unite ale Americii și constituie, în cea mai mare parte, soia modificată genetic.

Suprafața totală cultivată cu plante modificate genetic a depășit la nivel mondial 180 de milioane de hectare. 88% din producția mondială de soia este produsă prin tehnologia organisme modificate genetic – OMG.

Conform statisticilor, în anul 2008, terenurile cultivate cu soia convențională în România erau de 50.000 de hectare, iar în 2014 suprafața a ajuns la doar 80.000 de hectare.

România importă masiv soia modificată genetic. Legislația nu impune etichetarea produselor alimentare care provin de la animalele astfel hrănite. Una din marile greșeli ale Uniunii Europene este atitudinea față de așa numitele OMG-uri. Acestea, vrem, nu vrem, asigură hrana planetei, în condițiile în care randamentul culturilor clasice, convenționale, este limitat, insuficient pentru nevoile curente. Uniunea Europeană a interzis cultura soii modificate genetic de către statele membre. În schimb, permite în continuare importurile din afara spațiului comunitar. Faptul a stopat, efectiv, cultivarea soii în România, la momentul aderării țării noastre, 2007, și nici chiar subvențiile acordate nu au ameliorat situația cultivării acestei plante.

Zootehnia românească este dependentă de importurile de soia modificată genetic din Statele Unite ale Americii și țări ale Americii Latine, care ajung aici mult mai ieftine decât soia autohtonă.

Dincolo de argumentele de ordin economic, se pune întrebarea: ce sens are interzicerea cultivării soii modificate genetic, din moment ce animalele europene sunt hrănite cu același șrot de soia, modificat genetic, iar carnea lor ajunge pe mesele europenilor, având aceleași caracteristici pe care le-ar avea dacă în rația animalelor ar fi soia modificată produsă în Uniunea Europeană?

Deși în teorie consumatorul european are drepturi și ar trebui să știe ce consumă, în practică nu este informat referitor la originea cărnii.

Așadar, soia nouă nu se poate produce în țară, în schimb este importată la greu, animalele fiind furajate cu planta interzisă, iar clienții nu știu ce consumă.