Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·14 februarie 2012
Dezbatere proiect de lege · adoptat tacit
Marian Florian Săniuță
Discurs
## „Gânduri la început de an”
Motto: „Ce am înțeles este foarte interesant. Ce nu am înțeles ar putea fi și mai interesant.”
Am intrat într-un nou an al libertății noastre, cu speranțe și vise, cu probleme și temeri... Lumea se schimbă parcă mai rapid decât putem noi înțelege, iar goana noastră după prezentul tot mai complicat pare a fi asemenea unei curse de maraton.
Un lucru este cert: tot ceea ce am știut, învățat și aflat până acum nu mai este și nu va mai fi la fel. Gândiți-vă doar cât de mult s-au schimbat lucrurile față de 1989... și câte mai sunt de schimbat. Șansa României e să se schimbe rapid, de la primul la ultimul cetățean al său, înțelegând necesitatea adaptării la noua situație creată.
Ne este dat acum să trecem printr-o altă mare încercare care, de data aceasta, bulversează întreaga lume. Criza economică și financiară a sistemului în care noi am pășit încrezători acum mai bine de 22 de ani transformă deja oameni, comunități, țări, relațiile dintre țări, pe scurt, realitatea în care am trăit până acum.
Este clar că sistemul financiar creat după criza din 1933 și consolidat după cel de Al Doilea Război Mondial a ajuns la finalul modului său de exprimare eficientă. De la bipolaritatea anilor ’60,’70 și ’80 am ajuns la multipolaritate, în condițiile globalizării economice. Rețeta bunăstării pe datorie pare a se fi epuizat. Nu mai putem, individ sau țară, să mai trăim, pe termen lung, din economiile altora mai performanți, pe care să le luăm prin împrumuturi. Nu mai putem specula în numele unui capitalism strălucitor, dar găunos, asta dacă vrem să lăsăm ceva solid copiilor noștri. Cu alte cuvinte, nu mai putem trăi din viitor!
Din păcate, în tot acest timp al căutării unui nou drum, al turbulenței și furtunilor financiare din lume, noi ne ocupăm timpul vizionând la televizor scene de proastă calitate, cu oameni îndoielnici care ne oferă spectacole gratuite, dar grotești prin lipsa lor de valoare și mahalagismul lor, în loc să ne ofere idei, proiecte, strategii adevărate, cu alte cuvinte speranță, certitudine, soluții, speranță că vom putea fiecare în parte să ne realizăm visele, iar împreună să avem certitudinea că pășim încrezători într-o lume care se reinventează sub ochii noștri. Este momentul în acest an să deschidem larg ochii pentru a înțelege ce este de făcut într-o lume în care nimic, dar absolut nimic nu va mai semăna cu ceea ce a fost, iar noi trebuie să înțelegem că este obligatoriu să ne adaptăm la un alt stil de viață, în care munca, legea și plusvaloarea să fie baza.
Vom putea să ne permitem — cetățean, comunitate sau țară — doar atât cât avem rezultat din muncă eficientă și competitivă. Nu vom mai putea trăi din împrumuturile din munca altora sau amanetându-ne viitorul, așa cum, în această lume învolburată a secolului al XXI-lea, există riscul ca tot ce am clădit într-o viață să se prăbușească într-o noapte. Consumul de dragul consumului s-a sfârșit. A trăi ca în Vest și a munci ca în Est este o utopie!