Marian Florian Săniuță

„Gânduri la început de septembrie”

În urmă cu ceva timp luasem decizia ca la sfârșitul acestui an să mă retrag din viața politică și să mă dedic unor proiecte personale.

Trecuse mai bine de un an și jumătate și exact 3 ani de când devenisem deputat independent politic și, respectiv, de când foștii mei colegi din PSD mă operaseră pe cord politic deschis, călcându-mi sufletul în picioare și întreaga activitate fără pată de mai bine de 10 ani.

Unele răni se închid greu și dor multă vreme...

Îmi era efectiv silă de ceea ce a ajuns să fie viața politică de la noi, de transformarea sa într-o mahala permanentă, de inexistența unui proiect pentru români și România, de domnia imposturii, a minciunii și a fărădelegii orchestrate fabulos pe sticla unor televizoare, iar deasupra acestei scene triste, domnia mirajului banului public care orbește, schimbă principii și modifică comportamente și conștiințe și, ceea ce mi se pare cel mai dureros, strâmbă vertebre.

Nu vedeam niciun proiect nou și serios căruia să mă dedic, nicio persoană pe care să o susțin din idealism sau prietenie.

Declarasem de multe ori că aștept apariția unui nou partid, cu reguli noi, cu oameni noi, cu inteligențe puse în slujba României, nu a unor cercuri de interese. Și, nu în ultimul rând, nu cred că adevărata față a României este cea hâdă, cariată de corupție, așa cum se vede azi.

Dar acest porumbel alb și frumos sau, dacă vreți, acest capitol de basm nordic nu se întrezărea la orizontul maculatei vieți politice dâmbovițene.

Într-una din zilele lunii august am primit un telefon și am fost invitat la o discuție, dintr-un lung șir ce a urmat, de Mihai Răzvan Ungureanu, un om pe care îl apreciez pentru calitățile sale intelectuale și pentru decizia de a nu se da înapoi la greu, un om rănit de minunata noastră clasă politică pentru simpla vină de a nu fi întocmai acesteia...

Așa au apărut proiectul Mihai Răzvan Ungureanu și Forța Civică în viața mea, așa am hotărât să mă dedic lor, fără a cere ceva în schimb, într-o ultimă încercare de a arăta românilor că se poate face politică și de către oameni onești, buni profesioniști, pe bază de valoare și competență, viziune și soluții.

Viața va demonstra dacă am greșit sau dacă o astfel de politică este dorită de majoritatea românilor, dar credeți-mă că nu se mai poate continua în modul în care acum se desfășoară dezbaterea politică la noi, având toate caracteristicile unui stil sicilian.

Lumea întreagă se reașază, își caută noi modele economice și politice, iar România, în loc să fie un participant activ, rămâne un spectator autist.

Privatizarea politicii nu este soluția pentru noi. Plata facturii pentru timpul politic și economic pierdut va fi foarte, foarte mare și nu mă sfiesc să vă spun că am fost din nou păcăliți de politicieni.

Pur și simplu nu va ajuta la nimic, iar ceea ce este cel mai grav este că nu ne va ajuta nimeni.