Vasile Ghiorghe Gliga

„Generația a III-a se calcă în picioare pentru o pâine”

Pretutindeni în lume grija pentru ocrotirea vârstnicilor, de a le asigura o existență liniștită și un trai decent, a depășit dimensiunile vieții politice și a intrat în conștiința națională. Guvernele tuturor țărilor dezvoltate acordă prioritate problemelor cu care se confruntă persoanele de vârsta a treia, în scopul îmbunătățirii continue, sub toate aspectele, a condițiilor de viață a acestora. Din păcate, în România, în ciuda multitudinii problemelor cu care se confruntă astăzi vârstnicii, a faptului că prin complexitatea și gravitatea lor toate aceste probleme rămân în continuare cu statut de perenitate, forurile decizionale, în special structurile guvernamentale, manifestă o inadmisibilă și condamnabilă indiferență față de o abordare constructivă a fenomenului de

sărăcie a acestei categorii sociale. Deja avem mitinguri și marșuri de protest, adevărate manifestări ale umilinței, disperării și neputinței umane.

Ce poate fi mai trist decât să-ți vezi părinții, foștii dascăli, conducătorii de structuri economice sau militare, mâhniți și umiliți că nimeni nu le ascultă păsurile, nevoiți să organizeze acțiuni de protest pentru a supraviețui? Până mai ieri făuritori de bunuri materiale sau creatori de valori spirituale, pensionarii reprezintă în prezent categoria socială cea mai grav afectată, victime ale politicii pronunțate de toate structurile aflate la putere. Pentru ei, pensionarii, nu numai viața, dar și moartea au devenit un lux mult prea costisitor. Pensia medie reprezintă, astăzi, doar 35% din venitul mediu salarial, adică mult mai puțin decât un minim necesar. Pensionarii, care renunțaseră de mai multă vreme la achiziționarea de bunuri de folosință îndelungată, și-au diminuat treptat, până la eliminare, cheltuielile pentru nevoile spirituale, spectacole, filme, ziare și cărți, limitând la strictul necesar cheltuielile pentru nevoile zilnice: alimente, medicamente, îmbrăcăminte și încălțăminte.

În fața umilinței și mizeriei în care își duc viața milioane de astfel de cetățeni din România am obligația morală să adresez tuturor parlamentarilor rugămintea de a ne uni eforturile, gândurile și sentimentele pentru salvarea acestui segment al populației de spectrul sărăciei. Sunt necesare măsuri care să amelioreze viața tuturor categoriilor de pensionari, de stat sau a celor din rândurile țărănimii, militari și alte categorii, oameni care au crezut și poate mai cred încă în promisiunile făcute atât în campania electorală, cât și după fiecare schimbare de guverne.

Lipsa unei strategii economice gândite pe termen lung, bazată pe un suport tehnic real și pe o analiză temeinică, a avut ca finalitate apariția nonperformanțelor economice în toate domeniile, cu efecte negative și asupra nivelului de trai al pensionarilor. Se pare că și anul 2012 va fi unul fără speranță de mai bine, așa că bieților oameni nu le putem ura decât să aibă, ereditar, o longevitate a vieții, astfel încât să prindă și vremuri mai bune.