Mihai Lupu

„Gestionarea durabilă a pădurilor – esența noului Cod silvic propus de ministrul liberal al mediului”

A considera pădurea ca fiind un bun național pe care trebuie să-l apărăm și gestionăm cu rigurozitate trebuie să reprezinte pentru noi toți un principiu de bază, dar și unul

dintre primele lucruri învățate încă din clasele primare, pentru că modul în care avem grijă sau nu de ea afectează întreaga societate și, implicit, propria noastră sănătate.

Din păcate, în ultimii 23 de ani, pădurea, deci patrimoniul nostru silvic, nu a reprezentat o prioritate pentru multe dintre guvernele care s-au succedat de-a lungul timpului, căci în domeniul silvic ilegalitățile și abuzurile s-au acumulat an după an, fără să fie combătute în mod eficient.

Din acest motiv, tăierile ilegale și defrișările masive sunt și acum, în anul 2013, principalele probleme cu care ne confruntăm în acest domeniu și care s-au perpetuat la nesfârșit, atât din cauza absenței unor reglementări legale clare și actualizate, cât și prin complicitatea și iresponsabilitatea celor care ar fi trebuit să protejeze pădurea și să aplice corect legea.

Astfel, datele statistice din domeniul defrișărilor ilegale cuantificate în pierderi financiare pentru statul român sunt mai mult decât îngrijorătoare: potrivit Curții de Conturi, valoarea tăierilor ilegale raportate în urma controalelor se ridică la 5 miliarde de euro, cifră care în realitate este și mai mare, capacitatea de control în acest sector fiind ea însăși limitată. În ultimii opt ani s-a tăiat ilegal de două ori mai mult decât s-a putut regenera sau împăduri, și asta numai partea de tăiere ilegală care a putut fi cuantificată.

Până în prezent s-au încercat tot felul de măsuri de stopare a jafului, prin activități de control care însă și-au demonstrat ineficiența.

Prin noul Cod silvic, principalul obiectiv al modificărilor pe care le avem în vedere este cel de oprire a jafului din pădurile din România, prin punerea în ordine a sistemului. Cu alte cuvinte, prin aceste modificări ne propunem să găsim un echilibru între interesele generale ale societății și interesele particulare, corecte și justificate, ale proprietarilor, atât prin schimbarea modalității de vânzare a masei lemnoase, prin înăsprirea pedepselor pentru furtul de lemne, cât și prin respectarea dreptului la proprietate pentru proprietarii de păduri aflate în zone de restricții și situri de importanță comunitară și prin acordarea sprijinului necesar agenților economici care activează în domeniul exploatării și prelucrării primare a lemnului.

Acest Cod silvic trebuie să protejeze pădurea, indiferent de forma de proprietate. Modificările pe care le avem în vedere apără deopotrivă dreptul la proprietate, dar și dreptul fiecărui cetățean la sănătate și la viață, afectat major de distrugerea pădurilor și neprotejarea mediului.