Florică Ică Calotă

„Globalizarea sectorului agroalimentar”

La nivel mondial se negociază globalizarea sectorului agroalimentar. Motorul acestor negocieri este Uniunea Europeană, care își deschide și mai mult porțile pentru importurile de materii prime, în special din zonele geografice îndepărtate, precum America de Sud și zona Pacificului.

Cei care vor fi afectați negativ vor fi în primul rând fermierii din UE.

Bruxelles-ul a intuit deja că trebuie să asigure hrană ieftină pentru o populație în creștere, acest lucru fiind urmărit și de țări precum Brazilia, Argentina, Australia, Canada sau Noua Zeelandă, care vor să-și întărească propriile sectoare agrozootehnice.

La începutul verii a fost semnat Parteneriatul Trans-Pacific. Mai puțin clar este acordul UE–Mercosur, care ar permite țărilor din America Latină să exporte în UE carne cu taxe vamale foarte mici.

Știind ce însemnă aceste tratate economice, fermierii europeni din Occident au reacționat. Astfel, oficialitățile de la Bruxelles au avertizat că fermierii europeni nu trebuie să accepte condițiile comerciale cu Mercosur, pe care vor să le impună Brazilia, Argentina și Uruguay; „orice acord comercial dintre UE și blocul comercial latino-american trebuie să fie echitabil și echilibrat”, a avertizat Martin Merrild, președintele COPA, care a adăugat: „Nu putem accepta standarde duble. Nu va exista niciodată o concurență loială între UE și America Latină, deoarece acestea nu produc în aceleași condiții sau, dacă îndeplinesc aceleași standarde la proteină, importurile către UE trebuie să respecte același nivel de control al siguranței.”

Încă din anul 2010 s-au exprimat în mod repetat preocupări privind dificultățile pe care le-ar întâmpina companiile și fermierii din Europa dacă ar fi importată carne ieftină și de proastă calitate din America de Sud.

Asociația Europeană a Producătorilor de Lactate (EDA) a declarat că regretă direcția adoptată de Comisia pentru agricultură a Parlamentului European, COMAGRI.

EDA susține că amendamentele votate în Parlamentul European, cum ar fi mecanismele de partajare a valorii și programele de reducere a producției de lapte, schimbă în mod efectiv contextul politic în care operează fermierii și companiile din sectorul european. Astfel de modificări vor încetini adaptarea sectorului, care se confruntă cu o concurență sporită din partea producătorilor din afara Europei, periclitând astfel mai multe obiective ale politicii comune agrare (PAC).

Mai trebuie adăugat și faptul că, în prezent, Statele Unite aplică măsuri protecționiste. Concomitent, țările Asiei negociază acorduri de liber-schimb cu Australia și Noua Zeelandă, iar China, India și Rusia încheie tratate asemănătoare.

Cei mai afectați rămân fermierii din Uniunea Europeană, care nu vor putea să țină pasul cu prețurile la care vor exporta țările din zonele terțe. Rămâne o singură cale pentru a rezista, anunțată deja în proiectul pentru noul PAC, dat publicității de Comisia Europeană: „prevalența eficienței în fața conformității”.