„Goana după venituri și încasări la bugetul de stat naște propuneri legislative aberante”
Am venit astăzi în fața dumneavoastră deoarece sunt stupefiat de faptul că țara noastră este astăzi condusă de oamenii pe care îi văd eu la tv sau în mass-media și nu pot concepe cum acești guvernanți au ajuns la putere. De fiecare dată când deschid televizorul, un ziar sau orice alt mijloc de informare, aud tot felul de propuneri legislative aberante din partea actualului Guvern. Ba, mai mult, unele dintre ele se transformă și în realitate, iar noi, ca parlamentari, nu trebuie să mai permitem așa ceva.
Un alt aspect de care sunt surprins în mod negativ este și lipsa de comunicare din interiorul acestui Guvern. Eu consider că un guvern trebuie să fie solidar, iar deciziile și propunerile unuia sau altuia dintre miniștri trebuie asumate de întreg guvernul. Nu cred că explicații de genul „ministrul finanțelor este independent” pot reprezenta argumente, iar propunerile miniștrilor ar trebui să facă parte din politica acelui guvern, indiferent dacă îi place sau nu domnului Boc. Mai mult, am pretenția ca atunci când un ministru al oricărui
guvern face o declarație publică cu privire la viziunea sa asupra unei chestiuni, să consider că acea declarație se încadrează în viziunea și politica Guvernului din care face parte, iar dacă declarațiile publice ale miniștrilor nu sunt în concordanță cu politica și viziunea Guvernului, atunci primulministru ar trebui să îi demită, nu să încerce să le găsească scuze.
Acestea fiind spuse, aș vrea să vă prezint un fel de top aberații ale miniștrilor din Guvernul Boc, care constituie ori un motiv de remaniere, ori politica actualului Guvern. În condițiile în care premierul Boc nu îi va demite pe cei trei miniștri, voi considera că propunerile acestora reprezintă politica acestui Guvern, ceea ce este foarte grav. Prezentarea propunerilor aberante ale miniștrilor din Guvernul Boc au un lucru în comun: toate exprimă dorința disperată a actualului Executiv de a face rost de bani, de a avea încasări mai mari la bugetul de stat, indiferent dacă acestea se realizează pe spinarea unor categorii defavorizate de cetățeni.
Pe locul întâi îl situez pe ministrul finanțelor publice, domnul Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu, care, după ce și-a luat consilieri din show-bizz, s-a trezit vorbind despre regândirea sistemului de impozitare și despre impozitarea pensiilor mai mici de 1.000 RON. Pe lângă faptul că această măsură reprezintă o modalitate de a aduce mai mulți bani la bugetul de stat, înseamnă și o reducere a pensiilor mai mici de 1.000 de RON cu cel puțin 16%. Întrebarea mea este una firească și este adresată atât acestui ministru, cât și premierului Emil Boc: Promisiunea actualului Guvern de a ajuta persoanele cu venituri mici pe timp de criză era și ea o minciună electorală? Nu cred că pensionarii mai pot suporta o astfel de măsură, după ce doar cu o săptămână în urmă același Guvern a propus Legea pensiilor, lege care va diminua veniturile majorității pensionarilor. Chiar dacă poziția premierului Boc a fost una critică la adresa declarației lui Vlădescu referitoare la impozitarea pensiilor, solicit public clarificări: ori această propunere se află printre politicile Guvernului, ori Sebastian Vlădescu trebuie schimbat.
Pe locul doi în topul întocmit se află ministrul muncii, familiei și protecției sociale, domnul Mihai Constantin Șeitan, care, nu mai târziu de sfârșitul săptămânii trecute, vorbea despre tăierea sau diminuarea alocațiilor copiilor proveniți din familii cu venituri mari, măsură care avea aceeași justificare, aceea de a strânge la bugetul de stat mai multe fonduri. Chiar dacă, la fel ca în primul caz, actualul premier Boc l-a contrazis pe ministrul muncii, această propunere, măsură, declarație sau ce o fi ea a ministrului muncii arată disperarea actualului Guvern în legătură cu veniturile de la bugetul statului.
Pe locul trei, cel puțin în ordine invers cronologică, se află ministrul sănătății, domnul Cseke Attila, care propunea, printre altele, celebra „taxă pe fast-food”, taxă ce avea ca scop consolidarea aceluiași buget, iar ca efecte, impozitarea majorității alimentelor și, implicit, majorarea prețului acestora. Chiar dacă poziția premierului Boc nu a fost una totalmente negativă, acest subiect a fost lăsat deocamdată în stand-by, din cauza reacției extrem de dure a producătorilor români.
În toate cele trei cazuri, măsurile propuse de miniștrii Guvernului Boc aveau ca scop crearea de noi venituri la bugetul de stat, ceea ce arată o disperare care ar trebui să ne îngrijoreze. Mai mult, toate aceste trei propuneri de măsuri ar fi afectat acele pături sociale care ar trebui sprijinite pe timp de criză. Însă, aici nimic nu ne poate surprinde, deoarece și Legea unică de salarizare și Legea pensiilor au afectat o serie de oameni despre care nu putem spune că aveau venituri mari, ba din contră.
Doresc pe această cale să vă solicit o poziție comună a Parlamentului cu privire la acest comportament al Guvernului Boc, poziție care ar putea merge până la demiterea actualului Guvern, pe care îl consider cel mai incompetent Guvern pe care l-a avut România în ultimii 20 de ani. *
## „Acordarea fondurilor pe criterii politice”
Am venit astăzi în fața dumneavoastră deoarece trebuie să vă împărtășesc câteva lucruri care arată destul de clar că acest Guvern nu numai că este unul incompetent, dar și unul răuvoitor. Afirm acest lucru cu toată responsabilitatea, deoarece consider anormal comportamentul miniștrilor Cabinetului Boc. Mă refer aici mai ales la distribuirea resurselor de la bugetul de stat pe criterii politice, o practică nesănătoasă, care va duce cu siguranță la grave discrepanțe atât la nivel social, cât și la nivel economic.
Distribuirea resurselor și a fondurilor pe criterii politice este o meteahnă românească, un comportament dâmbovițean, care s-au propagat de-a lungul timpului și care au avut efecte devastatoare atât asupra cheltuirii banului public, cât și asupra cetățenilor și a serviciilor pe care aceștia ar trebui să le primească. Exemplele din anul 2009 sunt multiple și arată că acest principiu nesănătos de distribuire a fondurilor pe criterii politice a dus la anomalii grave care au repercusiuni atât pe termen scurt, cât și pe termen mediu și lung. Pot înțelege că odată ajunși la putere, cei de la PD-L au dorit să ofere primarilor lor un sprijin financiar pentru îndeplinirea programelor pe baza cărora aceștia au fost aleși, însă nu pot accepta ca o administrație publică locală să fie văduvită de orice sprijin financiar din partea Guvernului doar pentru că edilul respectiv se află în opoziție.
Nu este normal, nu este corect și nici sănătos să lași fără sprijin o primărie. Administrația publică locală este un organism care oferă cetățenilor ei anumite servicii publice necesare și obligatorii pentru locuitori. Nu poți să închizi pur și simplu o astfel de instituție doar pentru că tu, ca premier și președinte de partid, îi ajuți doar pe ai tăi, punând totul pe seama crizei financiare. Ei bine, dragi colegi, Emil Boc a făcut acest lucru în anul 2009 și toate semnalele arată că va continua această politică păguboasă.
Vă pot oferi mai multe exemple de administrații publice locale din județul Vâlcea care au avut de suferit de pe urma acestui comportament. Cel mai grav lucru însă nu este că respectivul edil nu își poate duce la bun sfârșit investițiile, nu poate moderniza și reabilita drumurile și șoselele, ci este faptul că s-a ajuns în situația în care anumite primării au fost sau vor fi închise din lipsă de fonduri. Fiind închise, acele administrații publice nu pot oferi cetățenilor lor serviciile publice pe care orice stat național, suveran și independent le oferă, iar așa ceva este inadmisibil. Nu este corect ca anumiți cetățeni din țara asta să fie marginalizați și să nu poată avea speranța unor drumuri mai bune, a unei canalizări sau a unei îmbunătățiri a condițiilor de trai din localitatea lor doar pentru că primarul respectiv este de la alt partid decât premierul.
Un alt exemplu elocvent de repartizare a fondurilor pe criterii politice este și programul de reabilitare termică a blocurilor vechi, un program bun care își găsește utilitatea și necesitatea. Aplicarea lui este însă atât de proastă, încât mă îngrozește. Pe lângă faptul că majoritatea lucrărilor de reabilitare termică sunt făcute prost și nu vor rezista prea mult timp, ceea ce denotă o totală indiferență pentru cheltuirea banului public din partea Guvernului Boc, acordarea fondurilor în cadrul acestui program se face tot pe criterii politice. De fapt, sistemul este unul simplu, care are o finalitate practică, aceea de schimbare a structurilor sociale cu cele de partid, evident e vorba de Partidul Democrat
Liberal. Astfel, în 2009 și probabil și în 2010, vor fi reabilitate blocuri aflate în localități cu primari PD-L. Aceștia, la rândul lor, vor reabilita acele blocuri în care administratorul, șeful de scară și locatarii au votat cu PD-L. Am ajuns oare în așa hal încât să nu putem avea altă opinie politică decât cea a guvernanților? Eu sper că nu pentru că doar 20 de ani ne despart de o perioadă de tristă amintire, perioadă ce folosea practici asemănătoare.
Vin astăzi în fața dumneavoastră și vă împărtășesc aceste lucruri deoarece consider că acest lucru nu mai poate continua. Sunt deputat PNL, iar în perioada 2004-2008, atunci când partidul din care fac parte a fost la guvernare, nu s-au practicat astfel de discriminări. Cel mai bun exemplu este celebra Ordonanță nr. 7, în cadrul căreia localități conduse de primari de toate coloraturile politice au putut beneficia de fonduri guvernamentale pentru reabilitarea infrastructurii sătești și pentru îmbunătățirea condițiilor de trai din mediul rural. Vă pot asigura de faptul că aș fi luat atitudine dacă în timpul Guvernului liberal am fi practicat astfel de metode, deoarece principiul acordării fondurilor pe criterii politice este unul bolnav, discriminator și greșit.
Le amintesc colegilor de la PD-L că acordarea de fonduri pe criterii politice, racolarea parlamentarilor și a primarilor a fost o practică și în Guvernul Năstase, iar Partidul Social Democrat a pierdut toate alegerile de atunci. Le transmit celor de la PD-L că trebuie să își schimbe atitudinea și să acorde tuturor cetățenilor din România dreptul la progres, indiferent de culoarea politică a primarului din localitatea în care domiciliază, dacă nu doresc să aibă aceeași soartă ca a PSD, aceea de a nu mai fi capabili să câștige niciun scrutin electoral.
*
„O altă minciună a Guvernului Boc – Legea unică a salarizării”
Am venit astăzi în fața dumneavoastră deoarece doresc să trag un semnal de alarmă cu privire la Legea unică a salarizării bugetarilor, lege promovată de actualul Executiv ca un act justițiar de ordine socială în cadrul sistemului bugetar. Doresc pe această cale să le reamintesc colegilor de la PSD că și ei au fost părtași la promovarea și impunerea acestei legi, care, așa cum observăm de câteva săptămâni încoace, a reușit să nemulțumească majoritatea bugetarilor și să diminueze salariile acestora.
Atât eu, cât și partidul din care fac parte, Partidul Național Liberal, am încercat să atragem atenția opiniei publice cu privire la această lege prost făcută care are ca principal scop diminuarea salariilor bugetarilor. Acest lucru s-a întâmplat, iar mii de bugetari au primit în această lună salarii mai mici. Chiar dacă timp de mai bine de 6 luni, mai ales în timpul campaniei prezidențiale, actualii guvernanți în frunte cu Emil Boc au susținut sus și tare că prin aplicarea acestei legi nu se va diminua niciun salariu, realitatea a demonstrat contrariul și a dat dreptate Partidului Național Liberal. Astfel, mii de bugetari s-au trezit acum înșelați de un om care este în continuare prim-ministru.
Tupeul actualei formule de guvernare este dublat zilele acestea de o explicație halucinantă, și anume aceea că salariile nu au scăzut, iar miile de exemple contrare sunt fie greșeli ale contabililor din diferite instituții, fie o înțelegere precară a prevederilor actualei legi. Ba, mai mult, ei încearcă să compare venitul aferent lunii ianuarie 2010 cu cel al lunii decembrie 2009, comparație trunchiată de diminuarea obligatorie a salariului din ultima lună a anului trecut cu 15%. Astfel, asistăm în aceste zile la o nouă manipulare josnică, la o nouă minciună, care, așa cum s-a mai dovedit, va avea picioare scurte.
DUPĂ PAUZĂ
Eu vin astăzi în fața dumneavoastră și vă întreb: Noi, ca parlamentari, ca principala forță legislativă a țării, stăm și acceptăm minciunile lui Emil Boc sau luăm atitudine? Vă întreb acest lucru deoarece consider că suntem conduși de un Guvern incompetent și mincinos, care ar putea să vină și să spună că Parlamentul este principalul vinovat de această lege, că nu a modificat-o sau cine știe, flacăra violet.
Consider inacceptabil comportamentul actualului Guvern care nu are nici măcar tăria să recunoască că a greșit sau, mai rău, că a mințit doar pentru a-și urmări interesul. Noi, ca parlamentari, trebuie să fim primii care luăm atitudine. În caz contrar, toate aceste nemulțumiri generate de această problemă se vor răsfrânge și asupra noastră. Trebuie să folosim toate căile instituționale și să tragem la răspundere acest Guvern, deoarece dacă aceste practici de manipulare și minciună vor continua, riscăm să le confundăm cu obiceiuri și principii sănătoase în guvernarea unei țări. Noi trebuie să fim primii care să luăm atitudine, pentru că noi suntem cei care avem practici instituționale de control asupra Guvernului. Așa este normal, așa este corect și așa trebuie să procedăm.
Fac pe această cale un apel la dumneavoastră, indiferent de coloratura politică și indiferent de partidul din care faceți parte, să luăm atitudine. Un guvern care este contrazis de realitate, de mii de fluturași de salarii, de mii de oameni nemulțumiți trebuie tras la răspundere. Consider că dacă noi nu o să luăm atitudine și vom continua să minimizăm acest subiect, schimbarea va proveni din altă parte, din stradă, iar populația va considera vinovată toată clasa politică, ceea ce este fals. Actualii guvernanți, în frunte cu Emil Boc, sunt cei care trebuie să plece, pentru că fie sunt răuvoitori, fie sunt incompetenți.
Nu pot să cred că dumneavoastră, mai ales cei de la PD-L, considerați această lege ca fiind una corectă, echilibrată și justă, pentru că nu este. Iar argumentația îmi este bazată pe realitate, pe miile de salarii diminuate primite de bugetari în ultimele săptămâni.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.