Constantin Codreanu

„Greșeala de a nu ne canoniza martirii. Suntem singura națiune preponderent ortodoxă care nu a recunoscut oficial și canonic martiriul fiilor săi din secolul XX”

Agenția oficială de știri a Vaticanului ne-a anunțat că ieri, 19 martie 2019, Papa Francisc al Romei l-a primit în audiență pe cardinalul Angelo Becciu, prefect al Congregației pentru Cauzele Sfinților. În cadrul audienței, Papa Francisc a autorizat congregația să promulge, printre alte decrete, și decretul privind „recunoașterea martiriului slujitorilor lui Dumnezeu Valeriu Traian Frențiu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu și Iuliu Hossu, episcopi români greco-catolici uciși din ură față de credință în diferite locuri din România, între 1950 și 1970”. Proclamarea oficială a acestor beatificări de martiri români va fi făcută cu ocazia apropiatei vizite a suveranului pontif în țara noastră.

Prin acest gest, Biserica Romano-Catolică, numeric minoritară, din România ne oferă un exemplu bun, ne dă o lecție pe care trebuie să o însușim. Sperăm că suveranul pontif va trata cu aceeași atenție și martiriul preoților grecocatolici români răpuși de un alt regim ateu, cel horthyist, și că nu este departe ziua când acești martiri vor fi beatificați.

Biserica Ortodoxă Română, ca biserică națională și majoritară, rămâne la ora actuală singura Biserică ortodoxă din spațiul excomunist care, pentru motive greu de înțeles, nu a recunoscut încă oficial și canonic martiriul fiilor săi din secolul XX.

Primii martiri români din secolul XX au fost transnistreni, basarabeni și bucovineni. Voi aminti că, în ultimii doi ani,

am abordat în mod repetat chestiunea privind necesitatea cercetării, în vederea canonizării, a vieții primilor preoți și credincioși martirizați de comuniști în 1940–1941 și ulterior în cele 11 județe de răsărit și de nord ale României anexate de către fosta URSS. În prima zi a ocupației sovietice, 28 iunie 1940, zeci de preoți, călugări, credincioși și credincioase, inclusiv copii din Basarabia, nordul Bucovinei și Ținutul Herța au fost martirizați pentru credința lor creștină.

Ulterior, mulți preoți și preotese, călugări și călugărițe, credincioși și credincioase din Basarabia, nordul Bucovinei și Ținutul Herța au fost arestați, schingiuiți, condamnați la ani grei de temniță sau muncă silnică ori deportați în interiorul imperiului ateu sovietic, în special în Siberia și Asia Mijlocie. Foarte mulți dintre acești creștini nu s-au mai întors în locurile natale, fiind martirizați de către bolșevicii sovietici în închisori, lagăre sau deportați. Gulagul e plin de sfinți martiri români.

Printre acești preoți este și părintele protoiereu mitrofor Alexandru Baltaga de la Călărași, supranumit de Gala Galaction „Luceafăr al Bisericii basarabene” și „Patriarh al preoților din Basarabia”, singurul cleric membru în Sfatul Țării, delegat oficial de Congresul Eparhial din Chișinău, care a votat unirea Basarabiei cu patria-mamă, România, la 27 martie 1918. Părintele Alexandru Baltaga și-a primit cununa muceniciei în detenție, în capitala Tatarstanului, Kazan, în ziua de 7 august 1941, fiind în etate de 80 de ani.