Ion Stan

„Greșelile în politică sunt crime, iar cele mai mari sunt crime împotriva națiunii”

Nu trebuie să mai avem dubii. Guvernul real al României este unul din umbră, iar suveranitatea deciziilor politice strategice a fost transferată Fondului Monetar Internațional.

Nu trebuie să existe urmă de îndoială că atât Fondul Monetar Internațional, cât și Uniunea Europeană consideră necesară, în cazul României, una din două: ori dublarea incompetentului Guvern cu un „supervisor” alcătuit din funcționari internaționali, sau înlocuirea camarilei politice cu un guvern de tehnocrați.

De la o zi la alta, declarațiile șocante ale miniștrilor arlechini uimesc și prostesc în față națiunea.

Așa, bunăoară, de pripasul ministru al finanțelor publice afirma cu o seninătate iresponsabilă: „(...) restructurăm cât trebuie, dar nu știm cât (...)”. Locul autorului acestei mostre de idioțenie politică nu ar putea fi în niciun guvern din lume, dar pe malurile Dâmboviței, o asemenea alegație este simptomatică pentru o întreagă administrație emanată din orgoliile rănite ale câtorva personaje tupeiste, care vagabondează rătăcite prin politica românească a ultimelor două decenii.

Dacă am ales să ne conducă niște bezmetici, urmarea nu poate fi decât riscul să devenim o țară de bezmetici.

Transfigurat de importanța misiei sale, Micul Om Mare din Piața Victoriei s-a pus pe opere de pionierat: „Prima Casă”, „Primul Siloz”, „Primul Tractor”, „Primul Spanac” (n.n. vândut la bordură cu factură fiscală!) și, mai nou, „Primul Automobil Electric”.

De invenția românească, cea a motorului care descompune apa în elementele sale constitutive, furnizoare de combustie, se pare că nu are voie să audă. Altfel, cum ar fi el agentul de lobby al companiei... (nu-i facem publicitate).

Prim-ministrul și miniștrii săi stau prost nu numai cu inspirația politică, dar și cu aritmetica. Bunăoară, cum reușesc ei că, numai din recalcularea și reducerea a 7.240 de pensii din circa 200.000, să obțină o compensare de 1,7 miliarde euro la bugetul asigurărilor sociale, când abia dacă s-ar aduna vreo... 25 de milioane!

Motivația este cusută cu o ață albă mai groasă decât odgonul marinăresc cu care Traian Băsescu îi va lega, fără remușcări, dacă îl vor confrunta cu o revoltă a nemulțumiților.

Guvernul are la îndemână suficiente resurse de redresare economico-financiară, dar nu le poate folosi. Dacă s-ar atinge de economia subterană, l-ar răsturna propria clientelă politică. Dacă ar apela la solidaritatea publică, contractând împrumuturi de la populație, emițând titluri de stat ori apelând la subscripții, ar deranja și alte interese, inclusiv ale creditorilor externi.

Dacă ar concesiona marile proiecte de infrastructură miliardarilor autohtoni... Dacă...

Dar de ce să oferim sugestii celor care le știu pe toate, mai puțin un lucru: „Greșelile în politică sunt crime, iar cele mai mari sunt crime împotriva națiunii!”