Titi Holban

Greva cadrelor didactice din județul Buzău a fost demarată ca urmare a nemulțumirii acestora privind diminuarea veniturilor salariale și refuzului sistematic al Guvernului de a pune în aplicare hotărârile judecătorești definitive cu privire la Legea pentru mărirea salariilor personalului didactic, aprobată în 2008, la propunerea partidului aflat azi la guvernare.

Ceea ce se întâmplă azi în sectorul educației a depășit parcă orice așteptare, fie ea cât de sumbră. Nici măcar nu mai putem vorbi de incompetența acestui Guvern. Ne confruntăm deja cu o adevărată încălcare a legilor de însăși autoritatea guvernamentală, ceea ce pune în pericol statul de drept.

Acești profesori au câștigat în instanță drepturile salariale, drepturi care le-au fost trecute în cartea de muncă, fără însă a le fi acordate efectiv. Mai mult, autoritățile încearcă acum să schimbe încadrările din cartea de muncă, tocmai pentru a nu le fi acordate sumele câștigate în instanță.

Este un abuz fără precedent, cu consecințe nefaste nu doar pentru o anumită categorie de persoane, ci pentru societatea românească în general. Nicio țară nu poate progresa fără o educație de calitate, iar asta se face, printre altele, prin profesori bine plătiți. Bătaia de joc a acestui Guvern la adresa personalului didactic, și în general la adresa școlii românești, va avea repercusiuni negative pe termen lung.

Acest Guvern nu este capabil nici măcar să se folosească de resursele financiare care îi stau la dispoziție prin fondurile europene. Fondurile structurale – resursa care poate să susțină dezvoltarea sistemului de învățământ – sunt neglijate total de către ministerul condus de domnul Funeriu.

Guvernarea liberală a lăsat nouă proiecte strategice derulate prin Programul Operațional Sectorial de Dezvoltare a Resurselor Umane, proiecte care aveau prefinanțarea în cont. Ce s-a întâmplat cu aceste proiecte? Toate au fost blocate din cauza incapacității actualei conduceri a Ministerului Educației de a asigura o bună funcționare a sistemului de management.

În aceste condiții, se mai poate vorbi oare de performanță în domeniul educației?

Subfinanțarea de azi a acestui sector riscă să creeze discrepanțe și mai mari între țara noastră și celelalte state europene, unde investițiile în educație reprezintă cu adevărat o prioritate națională. Sub guvernarea Boc, însă, România pășește înapoi.