Viorel Hrebenciuc

Guvernul a aprobat, la 16 martie 2012, Proiectul de lege privind energia electrică și organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energetic. Rolul acestei legi ar trebui să fie extrem de important pentru ceea ce înseamnă dereglementarea pieței energetice și pentru buna desfășurare a activităților din acest domeniu, conform cu necesitățile României și cu prevederile cuprinse în Acordul încheiat cu FMI, CE și BM.

După cum se știe, USL s-a pronunțat constant pentru o politică energetică coerentă, construită pe competitivitate, sustenabilitate și siguranță și, din această perspectivă, credem că proiectul Executivului are unele lacune, lăsând loc la posibile ingerințe politice pe zona reglementărilor ce țin de energie.

Astfel, prin Proiectul Legii energiei, numirea președintelui ARDE este atribuită Președintelui României, ca și numirea vicepreședintelui și a celor cinci membri ai consiliului de reglementare. Comparativ cu situația din alte țări europene, România redevine un actor cu un comportament inedit, în condițiile în care, în perioada 2004–2007, era dată ca exemplu pentru Europa Centrală și de Est, primul pas pentru intrarea în UE fiind reprezentat tocmai de Capitolul Energie, prin intrarea în UCTE.

O comparație, fără a avea pretenția unei perspective exhaustive, ne arată că: în Belgia, reglementatorul (CREG) are în componență reprezentanți ai puterilor publice (guvern federal și guverne regionale), reprezentanți ai sindicatelor și micilor consumatori, reprezentanți ai patronatelor și ai marilor consumatori, precum și reprezentanții producătorilor de electricitate și ai celor din transport-distribuție, dar și ai organizațiilor de mediu; în Franța, președintele CRE e numit de Președintele Republicii, însă comisia are în componență și doi membri numiți de președinții celor două Camere (al Adunării Naționale, respectiv al Senatului); în Danemarca Ministerul Climatului și Energiei numește formal președintele reglementatorului (DERA) și membrii board-ului; în Germania autoritatea se află în coordonarea Ministerului federal al Economiei și Tehnologiei și, din 2011, este responsabilă și de proiectele de dezvoltare a rețelelor naționale de energie; în Norvegia, reglementarea revine unui directorat în cadrul Ministerului Petrolului și Energiei, în Olanda autoritatea de reglementare este inclusă în rândul Autorităților Administrative Autonome (independente de procesul politic), președintele fiind numit de ministrul economiei, agriculturii și inovației; în Suedia, Inspectoratul pentru Piața Energetică reprezintă practic o agenție în subordinea Ministerului Întreprinderilor, Energiei și Comunicațiilor, obiectivele și bugetul fiind stabilite la nivel parlamentar și guvernamental (directorul agenției fiind direct numit de guvern); în Cehia, președintele autorității e numit pentru o perioadă de șase ani de către președintele republicii, însă numirea vine la propunerea Guvernului.