Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·12 octombrie 2011
Dezbatere proiect de lege · Trimis la votul final
Gabriel Plăiașu
Discurs
„Guvernul Boc pierde și... China”
Într-o perioadă foarte grea pentru România din punct de vedere economic, într-o perioadă în care subiectul „Nokia” este foarte fierbinte, într-o perioadă în care capitalul străin nu mai pare interesat de aceste meleaguri, nu pot să nu-mi aduc aminte de vizita domnului Boc și a suitei Domniei Sale în China, de o săptămână, în perioada Universiadei de la Shenzen.
A fost atunci o adevărată nebunie mediatică, Emil Boc s-a întors în țară precum Moș Crăciun, cu sacul plin. Le povestea românilor de marele succes dobândit în China, de masivele investiții în autostrăzi, de banii băgați de către chinezi în centrala de la Cernavodă, de canalul Dunăre–București etc.
Ce avem în octombrie 2011?! Absolut nimic.
Încă o dovadă de incompetență a Guvernului Boc! Încă un eveniment făcut exclusiv pentru televiziuni! Rămân însă faptele și marile frustrări.
Raporturile cu China ale României sunt la pământ. Investițiile chinezești în România sunt în valoare de 300 milioane euro, locul 16 în clasamentul investitorilor. Raportul schimburilor comerciale este undeva la 1,5 miliarde, și toate astea în raport cu o țară care și-a permis să ducă în Ungaria investiții de peste 1,5 miliarde euro.
Din punctul meu de vedere, trebuie marcat un nou eșec al Guvernului Boc, un guvern obișnuit să execute, nu să producă fapte.
Să mergi în China cu delegația care cuprinde miniștri anonimi, precum domnii Vreme sau Ariton, constituie în exclusivitate pierdere de timp.
Ministrul de externe, Teodor Baconschi, a „pregătit” foarte bine vizita. România nu avea ambasador numit la Beijing, prin Consulatul de la Shanghai bătea vântul.
Deschid subiectul „China” în această perioadă când ne văităm că pleacă investitorii din România, că pierdem locurile de muncă.
În mod evident vina aparține Guvernului incapabil de soluții, incapabil să facă un traseu limpede de ieșire din criză pentru România.
Atenția populației este deturnată de la aceste dovezi concrete de incompetență către îndelungi dezbateri pe tema comasării alegerilor sau despre regionalizare.
Din păcate, istoria acestei țări va contoriza că într-o perioadă de criză, România a fost blestemată să aibă parte de un guvern fără nicio viziune.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.