Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·5 octombrie 2010
Dezbatere proiect de lege · adoptat tacit
Viorel Vasile Buda
Discurs
„Guvernul Boc se pregătește să dea lovitura de grație învățământului”
Prin intenția de a adopta prin asumarea răspunderii Guvernului Legea învățământului, Cabinetul Boc se pregătește să dea lovitura de grație sistemului de educație din România. Prin încercarea de a eluda – a câta oară, oare? – dezbaterile parlamentare pentru o lege de o importanță covârșitoare, Guvernul Boc își asumă nu răspunderea, ci responsabilitatea privind viitorul învățământului românesc, își asumă responsabilitatea privind viitorul acestei țări.
Dacă nu aveam nicio speranță în ceea ce privește înțelegerea fenomenului la un ministru vremelnic – parașutat nu știm cum în Guvern – care, de fapt, nici nu a avut și nici nu are vreo legătură cu specificul învățământului românesc, mă așteptam ca, măcar în ceasul al 12-lea, premierul Emil Boc, el însuși cadru universitar, să lase Parlamentul să dezbată în cunoștință de cauză tot ceea ce este necesar pentru ca Legea învățământului să fie una pe măsura tradițiilor și aspirațiilor în domeniu.
Legea învățământului nu trebuie adoptată prin ocolirea Parlamentului. Nu ne grăbește nimeni. Legea învățământului nu este o lege a cărei adoptare să fie cerută expres și într-o limită de timp de organisme internaționale. Legea învățământului nu este Legea ANI care să fie adoptată în stil heirupist și care, dacă se descoperă că are lacune, se poate repara. Legea învățământului, dacă nici acum nu o facem cum scrie la carte, va afecta instrucția câtorva generații, va produce rebuturi dacă nu este o lege bine gândită.
Faptul că legea nu trebuie adoptată prin asumarea răspunderii Guvernului a fost conștientizat inclusiv de unul dintre specialiștii în materie ai partidului condus de premierul Boc. Iată ce spune în comunicatul de presă remis Agerpres președintele Comisiei de învățământ de la Senat, unde legea se află pe ordinea de zi: „Pretextul blocajului legii servește eliminării actului legislativ și rolului Senatului drept Cameră decizională. Ca președinte al Comisiei pentru învățământ, sunt convins că dezbaterea pe marginea proiectului de lege este necesară și utilă și nu înțeleg rațiunea unei asumări guvernamentale în condițiile în care la nivelul comisiei s-a stabilit finalizarea raportului la lege în luna noiembrie 2010, termen comunicat premierului și Președintelui țării, deopotrivă”. Asta o spune Mihail Hârdău, nu doar fost ministru de resort, nu doar membru PDL, dar și concetățean al actualului premier. Cred că o astfel de palmă primită de premierul Emil Boc ustură mai mult decât criticile cele mai dure ale opoziției.
Am înțeles că, de fapt, mobilul adoptării Legii învățământului prin asumarea răspunderii Guvernului nu ține de rapiditatea cu care Executivul dorește să raporteze un nou „succes”. Am înțeles că există temeri în rândul unor lideri ai PDL că legea va trece inclusiv cu amendamente ale opoziției, știut fiind faptul că, la Senat, majoritatea este extrem de fragilă, la limită chiar. Eu unul nu cred că Legea învățământului trebuie să fie Legea Funeriu sau Legea PDL! Pe aceste considerente, solicit ca Executivul să renunțe la intenția de a adopta legea prin asumarea răspunderii. Nu de dragul opoziției, ci pentru binele românilor, bine pe care susțin în toate aparițiile publice că îl slujesc.