Mihai Lupu

„Guvernul Boc – vânzătorul de iluzii”

Când în consiliile locale din mai multe județe ale țării se votează diminuarea fondurilor de salarii pentru profesori cu 20% numai pentru trimestrul doi al anului, iar doamna ministru Andronescu, împreună cu celebrul său șef, domnul Boc, vin de mai multe ori pe zi în fața camerelor de filmat, încercând candid să îmbrace adevărul într-o nouă minciună, susținând fără să clipească măcar: „Nu este adevărat! Salariile profesorilor nu vor scădea!”, te întrebi, pe bună

dreptate: în ce țară a sfidării permanente am ajuns să trăim și unde ne vom mai trimite copiii la școală, când cadrele didactice recurg deja la gesturi disperate?!

Și întreb acest lucru deoarece profesorii au decis să intre în grevă generală exact în zilele în care numeroși elevi trebuiau să susțină tezele unice. Ar fi afectați foarte mulți copii și părinți de această tristă decizie. Prima teză unică a fost deja amânată. Sistemul educațional este bulversat de ceva vreme, după multele promisiuni neonorate de actualii guvernanți. Dacă greva va fi sistată sau nu, rămâne la latitudinea profesorilor, după îndelungi negocieri cu Guvernul, negocieri care nu se află nicidecum la prima încercare.

Cui poți să-i reproșezi acest nefericit demers? Profesorii au hotărât, după mai multe luni de așteptare fără niciun rezultat palpabil din partea guvernanților, intrarea în grevă generală. Li s-au promis în campanie salarii mărite cu 50%, fiind votată, cu mult tam-tam artistic și scene pline de dramatism electoral, o lege în acest sens, Legea nr. 221/2008, chiar de către actualii guvernanți, în frunte cu doamna ministru Andronescu, care a și inițiat-o, utilizând lacrimile în exces la vremea respectivă, și ei, profesorii, au crezut.

Actualii guvernanți s-au bătut cu pumnii în piept când liberalii aflați atunci la guvernare le-au spus PD-L-iștilor și PSD-iștilor că acest lucru nu poate fi pus în practică în acel moment, în care criza economică și financiară începuse să-și arate primele simptome, că nu sunt bani pentru o mărire a salariilor cu un procent atât de mare dintr-o dată, că totul este doar o utopie și că această mărire se poate face doar treptat, cu mult discernământ, pentru a evita declanșarea unor șocuri financiare.

Profesorii au ajuns deja la capătul răbdării constatând că minciunile care le-au fost promise luni în șir, în campanie și după, au fost doar iluzii vândute pentru voturi și apoi pentru liniște guvernamentală.

Acum sunt deja convinși că nici măcar legea nu le va face dreptate vreodată, pentru că aceasta nu va fi aplicată în acest an, deși au auzit acest lucru, sub formă de jurământ solemn, în fiecare zi de la doamna ministru Andronescu.

Unde este grija guvernanților pentru educație trâmbițată luni în șir, dacă prin rectificarea bugetară aprobată zilele trecute acest domeniu rămâne cu câteva firimituri din cei 6% din PIB promiși în Legea bugetului?!