Florin Țurcanu

„Guvernul Boc _versus_ pensionari și salariați”

Miercuri, 15 septembrie 2010, după îndelungi dispute, Camera Deputaților adoptă noua Lege a pensiilor. După retragerea din sala de ședință a grupurilor parlamentare PNL și PSD, cei din coaliția guvernamentală, cu ajutorul președintelui Camerei Deputaților, Roberta Anastase, s-au dublat sau triplat și, din 87 de parlamentari prezenți, legea a fost votată de...167!

În aceste condiții, întrebarea mea este una simplă și care în această perioadă se află pe buzele tuturor: „Ce se va întâmpla cu această țară?” Răspunsul se află pe buzele tuturor, dar fiecare speră că situația se va reglementa și lucrurile vor reveni la normal.

Propunerile de indexare a punctului de pensie, precum și cea de scădere a vârstei de pensionare au fost trecute cu vederea de Guvernul structurat, restructurat și remaniat al lui Boc, dar și de cei care cred orbește în politica destructivă a acestuia. Îndoctrinații PDL-iști nu mai pot gândi liber, sau poate nu au voie să facă acest lucru. Probabil că directivele venite de la centru le înnegurează gândirea și îi împiedică să-și expună liber ideile și principiile.

Prin urmare, s-a ajuns în Parlament să se voteze nu doar sărăcirea în masă a populației, ci și condamnarea acesteia la „muncă silnică” sau „închisoare pe viață”. Să ajungi să stai la locul de muncă, care va mai fi acesta sau dacă va mai fi, până la vârsta de 65 ani mi se pare o oribilitate și o lipsă de respect față de cei care ne-au dat viață. Nici măcar motivația conform căreia creșterea numărului de pensionari depășește stadiul de cotizare nu poate fi plauzibilă în condițiile în care scade numărul locurilor de muncă și crește șomajul. Așadar, acești oameni, forțați să muncească până la adânci bătrâneți, vor mai ajunge să-și primească pensia întreagă sau doar o mică parte din ea, în funcție de momentul în care vor rămâne șomeri?

De fapt, nimic nu ne mai miră! În țara lui Boc-Băsescu lucrurile nu se încadrează în limitele normalității. Salariații muncesc pe un salariu echivalent unui ajutor social, pensionarii, care au muncit o viață, trăiesc de azi pe mâine din mila celor din jur, tinerii, cu sau fără studii superioare, pleacă către alte orizonturi, iar la noi, în țara noastră dragă, vor rămâne doar cei imobilizați la pat.

Spor la greve, oameni buni! Deocamdată, acesta este viitorul și țelul nostru în viață!