Găvrilă Ghilea

„Guvernul fură și de la cei cu țâța-n gură...”

Prin art. 356 din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, statul se obliga să sprijine dreptul la învățare pe tot parcursul vieții, prin acordarea sumei reprezentând echivalentul în lei a 500 de euro, calculat la cursul de schimb leu/euro comunicat de Banca Națională a României și valabil la data plății, fiecărui copil, cetățean român, la nașterea acestuia, din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii.

Fondul astfel constituit urma să fie depus la Trezoreria Statului, într-un cont de depozit destinat educației permanente, pe baza certificatului de naștere al copilului, și putea fi consolidat în continuare, anual, de părinții acestuia sau de reprezentanții săi legali, prin direcționarea unui procent de până la 2% din valoarea impozitului anual pe veniturile din salarii.

Mai mult, sumele depuse în cont urmau să fie bonificate anual și cu o rată a dobânzii stabilită prin ordin al ministrului finanțelor publice, asigurată de la bugetul de stat.

Începând cu vârsta de 16 ani, cu acordul părinților sau al reprezentaților legali, tinerii titulari puteau accesa contul pentru educație permanentă, Trezoreria Statului urmând să le elibereze vouchere echivalente în valoare cu sumele solicitate, care trebuiau utilizate exclusiv pentru educația permanentă, pe baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educației Naționale.

Fericiții beneficiarii de drept ai acestui act normativ trebuiau să fie cei peste un milion de copii români născuți după intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2011, respectiv de la 1 ianuarie 2013, însă nici până astăzi nu au fost elaborate și aprobate prin hotărâre a Guvernului normele privind deschiderea, gestionarea și accesul la contul pentru educație permanentă.

Guvernele social-democrate care s-au succedat la putere în ultimii cinci ani nu au făcut decât să se complacă în prorogarea succesivă, prin ordonanțe de urgență, a aplicării acestei prevederi legale, ignorând faptul că dreptul la educație este garantat prin Constituție și obstrucționând astfel, cu bună știință, accesul tinerilor la o sursă de finanțare predictibilă, menită să le faciliteze exercitarea acestui drept.

Un exemplu de bună practică în acest domeniu îl reprezintă o inițiativă oarecum similară a Executivului italian, care a decis, în urmă cu doi ani, că toți tinerii vor primi în ziua în care împlinesc 18 ani un voucher de 500 de euro, cu condiția să cheltuiască banii pe cărți, tichete la concerte, bilete la teatru sau la cinema, vizite la muzee și excursii în parcurile naționale.

Numai în primul an de aplicare a legii, cei circa 600.000 de tineri care au atins pragul majoratului au solicitat banii, prin intermediul unei aplicații mobile, și i-au utilizat în scopurile prestabilite, efortul bugetar fiind de aproape 300 de milioane de euro.

În România însă, lucrurile bat pasul pe loc, în detrimentul celor peste un milion de tineri îndreptățiți la un beneficiu care le-a fost confiscat încă dinainte de a le fi acordat.